ICCJ. Decizia nr. 1291/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1291/2004
Dosar nr. 2261/2003
Şedinţa publică din 30 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 9/F/CA din 14 februarie 2003, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului E.A., a anulat hotărârea nr. 160 din 27 noiembrie 2002, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Braşov – Comisia pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi în consecinţă, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre care să constate că perioada 3 martie 1951 – 23 februarie 1954 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că pentru a putea beneficia de această lege reparatorie, reclamantul a făcut dovada, în condiţiile art. 6 alin. (2) din lege (cu livretul militar), că şi-a satisfăcut stagiul militar în calitate de muncitor în detaşamente de muncă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, Casa Judeţeană de Pensii Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dispoziţiile Legii nr. 309/2002 şi cele ale HG nr. 1114/2002.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă susţine că în mod greşit a fost admisă acţiunea reclamantului, în raport, pe de o parte, cu faptul că acesta a prestat activităţi de muncă în cadrul armatei, iar nu a Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, iar, pe de altă parte, cu dispoziţiile Legii nr. 309/2002 şi precizările C.N.P.A.S. comunicate cu adresa nr. 4087/2002, referitoare la aplicarea acestei legi.
Examinându-se sentinţa atacată în raport cu toate criticile formulate, cu toate probele administrate în cauză şi cu toate dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, conform art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, dispoziţii ce nu pot fi modificate şi completate prin diverse note şi precizări ale autorităţilor, însărcinate a le recunoaşte drepturile şi a le acorda.
În cauză, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, din livretul militar al reclamantului rezultă că acesta, în timpul stagiului militar, a fost muncitor-constructor, iar din celelalte probe administrate, atât la judecarea fondului, cât şi a recursului, rezultă că Detaşamentul de Muncă Ploieşti este înscris în Tabelul pentru evidenţa Detaşamentelor şi Unităţilor de Muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1957.
Prin urmare, constatându-se că sentinţa atacată este temeinică şi legală, amplu şi corect motivată, iar criticile formulate acesteia, nefondate, se va respinge recursul, în baza art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 18 din Legea nr. 29/1990.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 9/F/CA din 14 februarie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1288/2004. Contencios. Anulare acte vamale.... | ICCJ. Decizia nr. 1292/2004. Contencios. Anulare Hotarâre. Recurs → |
|---|
