ICCJ. Decizia nr. 1294/2004. Contencios. Anulare Hotarâre. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1294/2004
Dosar nr. 4019/2003
Şedinţa publică din 30 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6188/2003, pronunţată de Judecătoria sectorului VI Bucureşti, a fost respinsă plângerea formulată de petentul K.N. împotriva hotărârii nr. 316204/h/MR din 2 iulie 2003, emisă de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi. Prin aceeaşi sentinţă, petentul a fost obligat să părăsească teritoriul României, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii.
La pronunţarea acestei soluţii, instanţa de fond a avut în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 5 din OG nr. 102/2000, pentru acordarea protecţiei umanitare condiţionate.
Împotriva sentinţei civile nr. 6188/2003 a formulat recurs, petentul K.N.
Recursul a fost înregistrat la 10 octombrie 2003, la Judecătoria sectorului VI Bucureşti, care prin rezoluţia din aceeaşi dată, a dispus înaintarea dosarului, în vederea soluţionării recursului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La termenul de astăzi, Curtea a pus în discuţie, excepţia necompetenţei materiale, excepţie de ordine publică, constatând următoarele:
Instanţa de fond a fost învestită prin acţiunea introductivă, în condiţiile art. 20 pct. 3 şi 4 din OG nr. 102/2000, privind statutul şi regimul refugiaţilor din România, cu o plângere împotriva hotărârii de respingere a cererii de acordare a protecţiei umanitare condiţionată.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 15 pct. 8 din aceeaşi ordonanţă, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 76/2003, recursul formulat împotriva hotărârii instanţei „se judecă în termen de 30 zile de la înregistrarea sa de către tribunalul în a cărei circumscripţie se află judecătoria, a cărei hotărâre se atacă".
Prin această reglementare legală a fost stabilită astfel, printr-o lege specială, derogându-se de la dreptul comun, instanţa competentă material să soluţioneze recursul.
Aşa fiind, în mod greşit judecătoria a înaintat recursul petentului, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 299 C. proc. civ.
În acest sens, în art. 299 alin. (2) C. proc. civ., se prevede în mod expres că „recursul se soluţionează de Curtea Supremă de Justiţie, dacă prin lege nu se prevede altfel".
În consecinţă, Curtea va admite excepţia necompetenţei materiale şi va trimite recursul, spre soluţionare, Tribunalului Bucureşti, ca instanţă competentă, în condiţiile art. 15 alin. (8) din OG nr. 102/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei materiale.
Trimite recursul declarat de K.N. împotriva sentinţei civile nr. 6188 din 17 septembrie 2003, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, spre competentă soluţionare, Tribunalului Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 1292/2004. Contencios. Anulare Hotarâre. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1295/2004. Contencios. Anulare proces-verbal... → |
---|