ICCJ. Decizia nr. 1287/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1287/2004
Dosar nr. 773/2000
Şedinţa publică din 30 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 3 mai 1999, SC E.D.F. SRL Aeroportul Internaţional Bucureşti Otopeni a solicitat anularea deciziei nr. 760 din 26 aprilie 1999 a Ministerului Finanţelor şi a dispoziţiei nr. 3 din 3 iunie 1998 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Ilfov, restituirea taxei de timbru de 1%, conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 105/1997, anularea măsurilor dispuse prin procesul-verbal de control nr. 616/1998 şi a celor dispuse prin hotărârea nr. 140553 din 23 aprilie 1998 şi constatarea inopozabilităţii procesului-verbal, considerat titlu executoriu.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a arătat că în mod nelegal, a fost obligată la obligaţii bugetare în sumă de 2.133.242.980 lei, reprezentând 1.212.315.844 lei, impozit pe profit şi 910.927.136 lei, majorări de întârziere aferente acestuia, în raport cu legalitatea contractului de consultanţă încheiat de aceasta, cu firma A.G. şi a bonificaţiilor acordate clienţilor, precum şi cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 82/1991 şi a Regulamentului de aplicare a acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1506 din 9 decembrie 1999, a admis acţiunea reclamantei, a dispus anularea în parte a deciziei nr. 760/1999 a Ministerului Finanţelor, a dispoziţiei nr. 3/1998 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a judeţului Ilfov şi a procesului-verbal înregistrat sub nr. 616 din 3 aprilie 1998, cu privire la capitolul privind bonificaţiile clienţilor pentru suma de 168.962.087 lei, impozit pe profit şi 99.048.408 lei, majorări de întârziere şi obligarea Ministerului Finanţelor, la plata sumei de 2.680.104 lei reprezentând taxă de timbru achitată în faza administrativ-jurisdicţională, conform Legii nr. 105/1997. S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, atât Ministerul Finanţelor, cât şi SC E.D.F. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin recursul formulat de Ministerul Finanţelor, se invocă dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., arătându-se că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia adoptată.
Totodată, se invocă şi netemeinicia soluţiei adoptate, în raport cu dispoziţiile art. 13 cap. IV şi pct. 15 cap. III din Ordinul nr. 586/1993, privind normele de organizare, funcţionare şi control vamal al magazinelor Duty-free şi cele ale pct. 119 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1991, aprobat prin HG nr. 704/1993.
Printr-un ultim motiv de recurs se invocă nelegalitatea restituirii taxei de timbru în raport cu dispoziţiile Legii nr. 105/1997, în vigoare la data parcurgerii căilor administrativ-jurisdicţionale, precum şi cu deciziile Curţii Constituţionale, pronunţate în materie.
Prin recursul societăţii comerciale se susţine că în mod greşit a fost respins capătul de cerere privind deductibilitatea fiscală a sumelor plătite, conform contractului de consultanţă, precum şi cel referitor la constatarea faptului că procesul-verbal atacat nu mai poate constitui titlu executoriu (intervenind decăderea).
În plus, s-au invocat modificările OG nr. 70/1994 şi consecinţele acestora, din perspectiva aplicării în timp a legii.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 261 alin. (1) pct. C. proc. civ., coroborat cu art. 18 din Legea nr. 29/1990, hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde, printre altele, obligatoriu, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
În cauză, se constată că sentinţa atacată nu corespunde acestor exigenţe ale legii, făcând imposibil controlul judiciar, datorită formulării sale sumare şi lacunare.
Prin urmare, se vor admite recursurile, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, pentru a se proceda conform dispoziţiilor legale arătate.
Cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere şi celelalte motive de recurs, ca apărări ale părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi de SC E.D.F. SRL Otopeni împotriva sentinţei civile nr. 1506 din 9 decembrie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1286/2004. Contencios. Anulare Hotarâre... | ICCJ. Decizia nr. 1288/2004. Contencios. Anulare acte vamale.... → |
|---|
