ICCJ. Decizia nr. 1850/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1850/2004
Dosar nr. 4750/2003
Şedinţa publică din 11 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 iulie 2003, reclamanta P.V. a solicitat pe cale de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, anularea hotărârii nr. 1585 din 4 iulie 2002, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative indicate, fiind născută în timpul refugiului părinţilor săi.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 363/CA/2003 - P din 22 septembrie 2003, a admis acţiunea şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, reţinând că, fiind copil născut în timpul refugiului părinţilor săi, reclamanta a dobândit acelaşi statut, devenind şi ea refugiat în statul primitor.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare.
A arătat recurenta, că soluţia primei instanţe este nelegală, deoarece actele normative în materie nu prevăd acordarea drepturilor respective, pentru persoanele născute în timpul refugiului sau al strămutării părinţilor. Mai mult, prin Precizările nr. 1026/2002 ale Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, s-a dispus în sens contrar.
Recursul va fi admis, în sensul şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză, pentru a verifica incidenţa dispoziţiilor legale indicate, se impunea ca prima instanţă să stabilească cu certitudine că intimate-reclamantă s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, despre care susţine fără suficiente dovezi, că ar fi suferit persecuţii din motive etnice în acea perioadă.
Practic, singurele probe depuse în susţinerea acţiunii, de către reclamantă, se rezumă la acte de stare civilă, care dovedesc locul naşterii sale şi relaţiile de filiaţie, precum şi copia xerox a unei declaraţii testimoniale olografe extrajudiciare, din care nu rezultă nemijlocit şi cu claritate, aspectele invocate în cerere.
Procedând la o verificare insuficientă a situaţiei de fapt şi fundamentându-şi soluţia, pe un probatoriu insuficient, curtea de apel a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală.
Pentru evitarea oricărei erori în stabilirea adevărului şi justa soluţionare a pricinii, în temeiul dispoziţiilor art. 313 C. proc. civ., Curtea va admite recursul şi va casa sentinţa, cu trimiterea dosarului, la aceeaşi instanţă, spre rejudecare, în vederea completării probatoriului.
Având în vedere rezolvarea dată recursului, motivele de casare vizând fondul cauzei, formulate de recurentă, se vor analiza ca apărări de fond în faţa instanţei de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 363/CA/2003 - P din 22 septembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1848/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1851/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
