ICCJ. Decizia nr. 1859/2004. Contencios. Anulare partiala Hotarâre Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1859/2004
Dosar nr. 2692/2003
Şedinţa publică din 11 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1288/2003, reclamanta Federala Teritorială a Cooperativelor de Consum F. Maramureş, în calitate de mandatară a C. Poienile de sub Munte, în contradictoriu cu Guvernul României, a solicitat anularea parţială a HG nr. 934/2002, cu privire la Anexa nr. 45 cu nr. crt. 29 – Complex comercial.
În motivarea acţiunii, a arătat că imobilele cuprinse în hotărârea de guvern contestată, sunt proprietatea cooperativei, şi nu proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi prin natura lor, nu sunt de uz sau interes public, în sensul dispoziţiilor legale, astfel că în mod neîntemeiat au fost incluse în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale, iar ulterior a fost aprobat acest inventar, prin HG nr. 934/2002.
Prin încheierea civilă nr. 402 din 10 aprilie 2002, pronunţată în dosarul nr. 1288/2003 şi prin încheierea civilă nr. 395 din 10 aprilie 2003, pronunţată în dosarul nr. 551/2003, s-a admis excepţia de litisprudenţă a acţiunilor promovate în cele două dosare şi s-a dispus judecarea acestora, în dosarul nr. 539/2003, cu care instanţa a fost mai întâi învestită.
Prin sentinţa nr. 388 din 10 aprilie 2003, s-au respins excepţiile invocate de pârâtul Guvernul României şi chemaţii în garanţie Consiliul Judeţean Maramureş, Ministerul Administraţiei Publice şi Consiliul Local al comunei Poienile de sub Munte, referitor la nulitatea acţiunii, lipsa procedurii prealabile şi lipsa calităţii procesuale active a reclamantei.
S-a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. Poienile de sub Munte, prin mandatar F. Maramureş.
S-a dispus anularea parţială a HG nr. 934/2002, cu privire la nr. crt. 29 - Complex comercial, cuprins în Anexa nr. 45 la hotărâre.
S-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de Guvernul României, împotriva Consiliului Judeţean Maramureş, Ministerului Administraţiei Publice, Consiliului Local al comunei Poienile de sub Munte.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Prin HG nr. 934/2002 a fost atestat domeniul public al judeţului Maramureş, în Anexa nr. 56 fiind prevăzut inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al comunei Poienile de sub Munte, cu Anexa nr. 45 nr. crt. 29 - Complex Comercial.
Adoptarea hotărârii de guvern a fost precedată de hotărârea adoptată de Consiliul Local al comunei Poienile de sub Munte, aspect necontestat de părţi.
Cu privire la excepţiile invocate:
Nulitatea cererii de chemare în judecată, pe considerentul neindicării exprese a numelui pârâtului, este neîntemeiată, atâta vreme, cât atacându-se o hotărâre a Guvernului, era evident ce instituţie a chemat în judecată, de altfel, omisiune remediabilă, conform art. 114 alin. (1) C. proc. civ.
Cu referire la lipsa calităţii procesuale active a F. Maramureş, pentru C. Poienile de sub Munte, aceasta avea dreptul de a o reprezenta, conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 109/1996.
Pe fond s-a reţinut că reclamanta, prin declaraţiile de impunere, acceptate de primăria locală, a făcut dovada că s-a comportat şi se comportă faţă de imobilul în litigiu, ca un adevărat proprietar, respectiv extratabular.
S-a invocat faptul că dreptul de proprietate vătămat nu este individual, ci de grup, fapt ce nu este relevant, întrucât art. 1 din Legea nr. 29/1990, nu face distincţii sub acest aspect.
Prin includerea imobilului, în categoria bunurilor ce aparţin domeniului public al comunei, s-a produs vătămarea acestui drept.
Instanţa a avut în vedere şi faptul că bunul în litigiu nu poate fi inclus în categoria bunurilor ce aparţin domeniului public, întrucât nu se încadrează în nici una dintre categoriile bunurilor enumerate în mod expres la pct. III din lista anexă la Legea nr. 213/1998; includerea în lista bunurilor aparţinând domeniului public, se poate realiza, numai dacă dreptul de proprietate al comunei a fost dobândit în unul din modurile reglementate de art. 7 din Legea nr. 213/1998, ceea ce în cauză nu s-a realizat, fiind însă dovedit, că imobilul este proprietatea reclamantei.
Împotriva sentinţei a formulat recurs, Guvernul României, criticând-o astfel.
Instanţa de fond a reţinut greşit că F. Maramureş, pentru C. Poienile de sub Munte, are calitate procesuală activă.
Reclamanta-intimată nu a făcut dovada existenţei unui drept subiectiv, recunoscut de lege, pe care organul administrativ a refuzat să i-l acorde.
Instanţa a reţinut eronat că reclamanta şi-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilelor construite pe teren, proprietate publică, prin simplul fapt că a plătit impozitele şi taxele aferente imobilului. Reclamanta putea să invoce calitatea de constructor de bună credinţă.
Hotărârea contestată a fost adoptată de executiv, în condiţiile respectării Legii nr. 24/2000, însă hotărârea Consiliului Local nu a fost atacată conform Legii nr. 29/1990.
Consiliul Judeţean Maramureş, conform Legii nr. 213/1998, a centralizat inventarele şi le-a transmis Ministerului Administraţiei Publice, pentru a fi atestate prin hotărâre, de către Guvern.
Hotărârea de Guvern nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităţilor administrativ-teritoriale, efectul juridic fiind doar de atestare a regimului juridic, diferenţiat de cel al proprietăţii private.
În măsura în care reclamanta-intimată ar face dovada unui drept existent şi recunoscut de lege, în favoarea sa, drept pretins şi de unitatea administrativ-teritorială, cenzurarea valabilităţii titlurilor este de competenţa instanţelor de drept comun.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Calitatea procesuală activă a reclamantei C. Poienile de sub Munte s-a justificat prin faptul că imobilul a fost realizat de cooperativă, pentru îndeplinirea scopului şi obiectului de activităţi, neexistând obligaţia înscrierii în cartea funciară.
Cooperativa de consum, ca persoană juridică, este titulara dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul său.
Prin atestarea, conform HG nr. 934/2002, a imobilului în litigiu, ca aparţinând domeniului public, nu se poate susţine că nu s-a adus o vătămare reclamantei, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, indiferent dacă dreptul vătămat este individual sau de grup, întrucât legea nu distinge.
Cu referire la dreptul F. Maramureş, de a o reprezenta pe reclamanta C. Poienile de sub Munte, acest drept este consacrat de prevederile art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 109/1996.
Construcţiile în discuţie au fost realizate de cooperativă, anterior anului 1990, pentru realizarea activităţii lor, fiind definite ca mijloace de producţie [Legea nr. 71/1969 şi Legea nr. 9/1972], clădirile fiind înregistrate în contabilitate, ca fonduri fixe, devenind proprietatea cooperativei, fără obligativitatea intabulării.
Prin atestarea bunurilor din listele de inventar de către Guvern, prin hotărâre, ca aparţinând domeniului public, deşi acestea nu au fost niciodată în folosinţa şi posesia unităţilor administrativ-teritoriale, este de natură să vatăme drepturile reclamantei-intimate, întrucât unităţile respective au dreptul de a exercita posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra acestor bunuri, în condiţiile şi limitele legii.
Inventarierea făcută de comisia specială constituită, nu avea posibilitatea includerii în listele de inventar, a unor bunuri ce nu îndeplineau condiţiile conform Legii nr. 213/1998, consecinţa încălcării normelor imperative fiind nulitatea absolută, sub acest aspect este irelevantă neatacarea în contencios administrativ, a hotărârii Consiliului local.
Faţă de considerentele expuse, constatându-se că sentinţa este legală şi temeinică, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 388 din 10 aprilie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1852/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1866/2004. Contencios. Recalculare drepturi de... → |
|---|
