ICCJ. Anularea deciziei de imputare emisă de şeful Ocolului Silvic. Creanţe nerecuperate de la societăţi comerciale aflate în faliment sau dispărute. Decizia nr. 212/2004. Contencios. Anulare proces-verbal de contraventie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.212
Dosar nr.980/2004
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilordosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Mehedinţi sub nr. 1775 din 17 februarie 2002, D.Ş. – fost şef al Ocolului Silvic Jiana, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Silvică Mehedinţi, a solicitat anularea deciziei de imputare nr. 20 din 7 decembrie 2000 emisă de pârâtă prin care a fost imputată în sarcina sa suma de 15.800.800 lei reprezentând cotă parte creanţe nerecuperate de la societăţi comerciale aflate în faliment sau dispărute.
În motivarea contestaţiei, contestatorul a arătat următoarele:
- la data de 18 decembrie 1997, Direcţia Silvică Mehedinţi a încheiat un contract de vânzare – cumpărare prin care masa lemnoasă din parchetul nr. 16 aparţinând Cantonului Silvic nr. 9 Jiana a fost vândută unei societăţi comerciale cu răspundere limitată, contra sumei de 47.391.750 lei;
- în baza contractului de vânzare – cumpărareîncheiat, Ocolul Silvic Jiana avea obligaţia să pună la dispoziţie parchetul vândut iar cumpărătorul avea obligaţia să taie, să fasoneze şi să ridice masa lemnoasă din parchet;
- obligaţia încasării preţului masei lemnoase vândute revenea vânzătorului, respectiv – Direcţia Silvică Mehedinţi;
- ocolul silvic, nefiind parte în contract, nu poate răspunde pentru neplata preţului de către cumpărător şi nici pentru insolvabilitatea acestuia, cu atât mai mult cu câtnu a primit nici o înştiinţare din partea Direcţiei Silvice Mehedinţi cu privire la sistarea exploatării materialului lemnos din parchet ca urmare a neplăţii acesteia;
- cumpărătorul a fost acţionat în judecată iar prin sentinţa civilă nr. 182/C din 28 aprilie 1999 a Tribunalului Mehedinţi, acesta a fost obligat să plătească suma de 35.469.117 lei reprezentând contravaloarea masei lemnoase ridicată şi neachitată, punerea în executare a sentinţei fiind făcută de Direcţia Silvică Mehedinţi.
Prin sentinţa civilă nr. 254 din 5 aprilie 2002, Tribunalul Mehedinţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Colegiului Jurisdicţional al Camerei de Conturi a judeţului Mehedinţi, reţinând că funcţia deţinută de contestator, respectiv aceea de şef al Ocolului Silvic Jiana, se circumscrie celor prevăzute la art. 46 din Legea nr. 94/1992, republicată, competenţa de soluţionare a contestaţiei revenind Colegiului Jurisdicţionalal al Camerei de Conturi.
Colegiul Jurisdicţional al Camerei de Conturi Mehedinţi, prin sentinţa nr. 113 din 7 octombrie 2002, a admis contestaţia şi a anulat Decizia de imputare pentru suma de 15.800.800 lei impusă în sarcina contestatorului D.Ş.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa juridsdicţională a reţinut următoarele:
- contestatorul a făcut diligenţele cuvenite pentru încasarea debitului, astfel că nu se poate reţine în sarcina acestuia săvârşirea vreunei fapte ilicite în legătură cu munca sa;
- cu adresa 1343 din 3 septembrie 1998, contestatorul a încunoştiinţat-o pe intimată că în urma investigaţiilor întreprinse la firma „W” rezultă că aceasta se află în incapacitate de plată a datoriei restante, singura cale de recuparare a debitului fiind acţionarea în judecată;
- după rămânerea definitivă a sentinţei nr. 182/C a Tribunalului Mehedinţi, prin care a fost admisă acţiunea formulată de intimată, contestatorul şi contabilul şef al Ocolului Silvic Jiana au adus la cunoştinţa intimatei că încă nu a fost recuperată suma datorată de firma „W”;
- din conţinutul fişei postului contestatorului nu rezultă că acesta are atribuţii de serviciu cu privire la încheierea contractelor, urmărirea încasării facturilor şi punerea în executare a titlurilor executorii, ocolul silvic fiind o subunitate fără personalitate juridică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata Direcţia Silvică Mehedinţi, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs, recurenta a susţinut că sentinţa atacată este rezultatul interpretării eronate a probelor administrate, arătând următoarele:
- contestatorul nu a făcut nici un demers prin care să solicite debitoarei achitarea sumelor restante, acesta neproducând nici o dovadă din care să rezulte că a somat sau înştiinţat debitoarea în legătură cu suma de plată restantă înregistrată în contabilitatea ocolului silvic;
- societatea debitoare nu s-a aflat în incapacitate de plată, iar dacă s-ar fi insistat de către contestator pentru achitarea sumei restante, ocolul silvic ar fi încasat întreaga sumă sau o parte mult mai mare, încă din anii 1998 şi 1999;
- după începerea executării silite a societăţii debitoare, contestatorul nu a acordat sprijinul pentru identificarea bunurilor pe care le mai are aceasta, pentru continuarea executării silite.
Curtea de Conturi, secţia Jurisdicţională, prin Decizia nr. 684 din 5 decembrie 2002 a respins recursul jurisdicţional, reţinând că:
- încheierea contractului de vânzare – cumpărare cu S.C. „W” S.R.L. s-a făcut de Direcţia Silvică Mehedinţi, aceasta înregistrând factura în evidenţa contabilă;
- emiterea somaţiei pentru încasarea debitului revenea Direcţiei Silvice Mehedinţi care trebuia să urmărească încasarea debitului;
- recurenta, prin motivele de recurs, a invocat propria sa culpă care constă în aceea că nu a depus nici o diligenţă pentru identificarea bunurilor debitoarei şi pentru executarea sentinţei civile.
Împotriva acestei decizii, intimata Direcţia Silvică Mehedinţi a declarat recurs în temeiul art 82, alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată în anul 1999, criticând-o ca netemeinică şi ca nelegală.
Prin motivele de recurs, recurenta a arătat, în esenţă, următoarele:
- instanţa jurisdicţională nu a ţinut seama de faptul că la dosarul cauzei nu se află nici un document din care să rezulte că petentul a încercat să lichideze şi să încaseze debitul rezultat din livrarea de material lemnos către S.C. „W” S.R.L., deşi, în anul 1998, societatea debitoare nu se afla în incapaciatate de plată;
- comunicarea lunară a situaţiei facturilor neîncasate nu poate fi considerată ca un demers pentru lichidarea debitului şi a încasării penalităţilor de întârziere;
- deşi s-a format un dosar de executare a societăţii debitoare iar acesta a fost suspendat până la identificarea unor bunuri urmăribile, conducerea Ocolului Silvic Jiana reprezentată în primul rând de contestator nu a făcut nici un demers pentru identificarea acestor bunuri şi continuarea executării.
Examinând Decizia atacată în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, această instanţă constată că recursul nu este fondat după cum se va arăta în cele ce urmează.
Contractul de vânzare – cumpărare a masei lemnoase, nr. 10 din 18 decembrie 1997, a fost încheiat între Direcţia Silvică Mehedinţi Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi şi S.C. „W.E.” S.R.L., judeţul Mehedinţi.
Pentru recuperarea creanţei în sumă de 35.469.117 lei reprezentând contravaloare masă lemnoasă vândută şi neîncasată, aferentă facturilor nr. 1478288 din 14 ianuarie 1998 şi nr. 2404561 din 26 februarie 1998, intimata, în a cărei evidenţă contabilă se aflau aceste facturi, a acţionat-o în judecată pe societatea debitoare, acţiunea fiind admisă, în întregime, de Tribunalul Mehedinţi – Secţia comercială prin sentinţa nr. 182/C din 28 aprilie 1999, rămasă irevocabilă.
Nu poate fi reţinută în sarcina contestatorului neurmărirea încasării în termenele legale a celor două facturi şi nepunerea în executare a sentinţei judecătoreşti susmenţionate, întrucât această sarcină revenea intimatei Direcţia Silvică Mehedinţi, aşa cum rezultă din fişa postului directorului economic al Direcţiei Silvice Mehedinţi .
Fişa postului contestatorului D.Ş. care a deţinut funcţia de şef ocol nu prevede că acesta ar fi avut atribuţii în ceea ce priveşte urmărirea încasării creanţelor rezultate din vânzarea de masă lemnoasă şi nici în ceea ce priveşte punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti pentru realizarea acestor creanţe.
Din conţinutul probelor administrate în cauză, rezultă că, lunar, Ocolul Silvic Jiana a comunicat intimatei situaţia facturilor privind masa lemnoasă vândută şi neîncasată.Mai mult, contestatorul prin adresa nr. 4778 din 4 septembrie 1998, a informat-o pe intimată asupra incapacităţii de plată a societăţii debitoare.
Prin urmare, neîncasarea creanţei confirmată prin sentinţa pronunţată de Tribunalul Mehedinţi nu poate fi pusă în sarcina contestatorului, în cauză nefiind făcută dovada unei fapte ilicite pe care acesta să o fi săvârşit în legătură cu munca sa şi nici dovada vreunei culpe a sa în producerea prejudiciului imputat.
Nefiind întrunite elementele răspunderii materiale în sensul reglementării Codului Muncii, în mod corect, cele două instanţe jurisdicţionale au apreciat că imputaţia făcută în sarcina contestatorului este netemeinică şi nelegală.
Pentru considerentele arătate, motivele de recurs invocate nu pot fi primite iar recursul declarat de Direcţia Silvică Mehedinţi urmează a fi respins ca nefondat.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată în recurs solicitate de contestator, instanţa apreciază că acestease situează la nivelul sumei de 2.500.000 lei şi, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274, alin.(1) C. proc. civ. o va obliga pe recurentă la plata acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Mehedinţi împotriva deciziei nr. 684 din 5 decembrie 2002 a Curţii de Conturi, secţia Jurisdicţională, ca nefondat.
Obligă recurenta la 2.500.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul D.Ş.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Anulare ordin al autorităţii administraţiei publice... | ICCJ. Decizia nr. 1508/2004. Contencios. Refuz restituire suma... → |
|---|
