ICCJ. Decizia nr. 374/2004. Contencios. Suspendare executare hotarâre. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.374
Dosar nr.156/2004
Şedinţa publică din 3 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 august 2002 reclamanta S.C „Rulmenţi" S.A. Bârlad a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vaslui solicitând anularea Deciziei nr. 425 din 31 iulie 2002 şi a procesului verbalnr. 9934 din 10 iunie 2002, privind suma de 13.641.354.583 lei.
În motivarea actului reclamanta arată că, organul de control a calculat un debit restant la data de 31 decembrie la fondul special de sănătate publică, în sumă de 3.409.013.815 lei,precum şi penalităţi de întârziere în sumă de 14.301.435.258 lei.
Susţine reclamanta că suma de 9.266.245.576 lei, reprezentând penalităţi de întârziere aferente debitului cu scadenţă la 10 iunie 1997 nu este datorată, întrucât a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită a acestei creanţe bugetare, conform OrdonanţeiGuvernului nr. 26/2001 Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 108 din 11 noiembrie 2002 a respins acţiunea, reţinând că reclamanta nu a solicitat nici o probă în dovedirea afirmaţiilor sale.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta S.C „Rulmenţi" S.A. Bârlad, susţinând în esenţă că, potrivit OG nr. 26/2001 a intervenit prescripţia obligaţiilor sale bugetare oferite fondului special de sănătate.
Cu privire la suma de 1.040.898.000 lei, recurenta a arată că nu datorează această contribuţie la fondul de solidaritate pentru handicapaţi, întrucât a invocat neconstituţionalitatea pevederilor art. 42 şi 43 din OUG nr. 102/1999.
Recursul este nefondat.
Cu privire la majorările şi penalităţile de întârziere (12.600.456.583 lei), susţinerea recurentei potrivit căreia termenul de prescripţie nu a fost întrerupt întrucât nu a înscris în declaraţiile de inventaraceste majorări, nu poate fi reţinută.
Faptul că nu a înscris în declaraţiile de inventar majorările de întârziere nu o scuteşte pe recurentă de plata acestora, întrucât fiind accesorii obligaţiilor bugetare, privind impozite şi taxe, beneficiul întreruperii acestora se răsfrâng şi asupra majorărilor de întârziere.
Penalităţile de întârziere au fost calculate la valoarea obligaţiilor bugetare în sold la 31 decembrie 2000, începând cu 1 octombrie 2001, potrivit dispoziţiilor OG nr. 26/2001, nepunându-se problema prescripţiei.
Referitor la contribuţii la Fondul de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, nu se paote reţine că s-a invocat neconstituţionalitatea prevederilor art. 42 şi 43 din OUG nr. 102/1999, întrucât această excepţie nu a fost ridicată în faţa instanţei de fond.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat de reclamantă se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Societatea Comercială „Rulmenţi" S.A. Bârlad, judeţul Vaslui împotriva sentinţei civile nr. 108/CA din 11 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1552/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1556/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
