ICCJ. Decizia nr. 1552/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr.189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1552/2004
Dosar nr. 4389/2003
Şedinţa publică din 22 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ, înregistrată la data de 14 iulie 2003, reclamantul G.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 10628 din 12 iunie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate, fiind născut în timpul refugiului părinţilor săi.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1032 din 17 septembrie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 2 martie 1944 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iulie 2003.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, dovedindu-se situaţia de refugiaţi a părinţilor reclamantului, acesta fiind minor, a avut aceeaşi situaţie, fiind exclusă manifestarea de voinţă la vârsta respectivă, în sensul alegerii unui alt domiciliu.
S-a mai reţinut că dispoziţiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea drepturilor băneşti şi că, din motive de echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu, acestei categorii de persoane.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea acestei hotărâri, în sensul respingerii acţiunii reclamantului, ca nefondată, cu consecinţa menţinerii actului administrativ contestat.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că fiind născut în localitatea unde s-au refugiat părinţii săi, reclamantul nu şi-a schimbat domiciliul şi nu a suferit persecuţii din motive etnice.
Că, printre categoriile, expres şi limitativ prevăzute de lege, ca beneficiare ale drepturilor compensatorii, nu figurează şi cea a persoanelor născute în refugiu, instanţa fondului neputând adăuga la lege.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
Este necontestat că reclamantul s-a născut la data de 2 martie 1944, în localitatea Roşia Montană, raionul Câmpeni, unde părinţii săi s-au refugiat din localitatea de domiciliu – comuna Sic, judeţul Someş, ca urmare a persecuţiilor exercitate din motive etnice, în Ardealul de Nord, după data de 6 septembrie 1940.
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză, este de necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Faptul că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Având în vedere considerentele de mai sus, care justifică pe deplin soluţia de admitere a acţiunii, motivele de recurs sunt neîntemeiate, acesta urmând să fie respins ca atare, conform art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 1032 din 17 septembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 155/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 374/2004. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
