ICCJ. Decizia nr. 6951/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6951/2004
Dosar nr. 3223/2003
Şedinţa publică din 15 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30 iulie 2003, I.C. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 855 din 10 iunie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, petentul a susţinut că instanţa nu i-a prilejuit accesul său la un proces echitabil, invocând în acest sens, art. 20 din Constituţia României, respectiv prioritatea reglementărilor internaţionale privind drepturile omului, considerând că a fost prejudiciat.
Recurentul a susţinut că nu ştie carte, nu are cunoştinţe de istorie şi politică, este rom şi alături de părinţii săi şi alte persoane de aceeaşi etnie, au fost deportaţi în Transnistria, pe perioada regimului Antonescu.
A mai precizat că Arhivele Naţionale au menţionat în răspunsul ce i l-au trimis, că nu au înregistrări exacte în ceea ce-l priveşte.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin sentinţa nr. 855 din 10 iunie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins cererea petenţilor I.C. şi I.F., cu motivarea că din actele depuse de reclamanţi, rezultă că petenţii nu au fost deportaţi din România, în Transnistria, ci au venit în România, pe data de 20 aprilie 1944, din Transnistria.
Ca atare, s-a concluzionat că cererea petenţilor este neîntemeiată şi a fost respinsă, nefiind incidente dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât nu s-a făcut dovada strămutării într-o altă localitate, decât cea de domiciliu.
Hotărârea atacată este nelegală, astfel încât recursul declarat va fi admis.
Aşa cum rezultă din declaraţia numitului D.M., I.C., petent în cauză, s-a născut la 3 noiembrie 1938, în comuna Spantov, judeţul Călăraşi.
Aşa fiind, faptul ce s-a reţinut că în anul 1944, petenţii ar fi venit în România, din Transnistria, este de natură a susţine cererea petenţilor, în privinţa cărora urmează a se completa probatoriul.
Este relevant faptul că la vârsta petentului de la acea dată, de câţiva ani, acesta nu putea merge între România şi Transnistria, decât împreună cu părinţii săi, deci este plauzibilă susţinerea petentului, că a fost trimis abuziv împreună cu părinţii săi, în Transnistria.
Avându-se în vedere şi specificul perioadei istorice, faptul că petenţii sunt romi, se impune completarea probatoriului cauzei, pentru a se stabili dacă reclamanţii au fost sau nu persecutaţi etnic, în perioada reclamată, fiind strămutaţi din România, în Transnistria.
Urmează, deci, a se casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei, pentru rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de I.C. împotriva sentinţei civile nr. 855 din 10 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6950/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 6952/2004. Contencios. Conflict negativ de... → |
|---|
