ICCJ. Decizia nr. 6946/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 6946/2004
Dosar nr. 5409/2003
Şedinţa de la 15 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 octombrie 2003, la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi contencios administrativ, reclamanta P.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta de Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa Năsăud, anularea hotărârii nr. 1135 din 10 septembrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia, la acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, fiind născută în refugiu.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1319 din 6 noiembrie 2003, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să recunoască calitatea de refugiat a reclamantei, în perioada 1 aprilie 1944 – 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată şi completată ulterior.
În motivarea sentinţei astfel pronunţată, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că s-a dovedit situaţia de refugiat a părinţilor reclamantei, astfel că şi aceasta, minor fiind, a avut această situaţie, iar dispoziţiile legale, aplicabile persoanelor strămutate, nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea drepturilor băneşti.
Împotriva soluţiei astfel pronunţate, a declarat recurs, în termen legal, pârâta de Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa Năsăud, criticând soluţia, pentru nelegalitate şi netemeinice.
Ca motiv de casare a sentinţei atacate, recurenta-pârâtă a invocat faptul că soluţia instanţei s-a întemeiat pe o apreciere greşită a dispoziţiilor legale în materie, întrucât OG nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000, nu cuprinde prevederi referitoare la persoanele încă nenăscute la data refugierii părinţilor.
Pentru a putea beneficia de statutul de refugiat, arată recurenta-pârâtă, solicitantul trebuia să îndeplinească cumulativ două condiţii, şi anume, să fi existat ca persoană fizică, cu domiciliul în unul din teritoriile cedate şi să fi suferit o persecuţie etnică din partea ocupanţilor, care să-l determine să se refugieze.
Curtea, examinând cauza, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa Năsăud, ca nefondat, întrucât nu poate fi reţinut motivul de recurs invocat, pentru cele ce urmează.
Este necontestat că intimata-reclamantă s-a născut în refugiu, la data de 1 aprilie 1944, în localitatea Arad, locul de refugiu al părinţilor săi.
Potrivit OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimului instaurat cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice. Prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, din această categorie făcând parte copiii care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi ca urmare a unor persecuţii etnice.
Din actele dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă, că reclamanta s-a născut în perioada când părinţii săi au fost în refugiu, fiind nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, în Arad, în perioada cuprinsă între 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, pentru care Legea nr. 189/2000 acordă drepturile celor persecutaţi din motive etnice.
Corect, instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile legale aplicabile persoanelor strămutate, nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea drepturilor şi că, pentru motive de echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu – minori refugiaţi împreună cu părinţii sau născuţi în refugiu, statul având datoria de protecţie şi sprijin, în mod egal, pentru toţi cetăţenii săi.
În consecinţă, faţă de cele de mai sus, soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa Năsăud împotriva sentinţei civile nr. 1319 din 6 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6944/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 6947/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
