ICCJ. Decizia nr. 6961/2004. Contencios. Anulare certificat emis de Comisia pentru aplicarea Legii nr.42/1990 şi obligarea la emiterea unui certificat valabil. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.6961/2004
Dosar nr. 109/2003
Şedinţa publică din 16 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 1 august 2002, reclamantul Ţ.C. a solicitat în contradictoriu cu Senatul României, Comisia de aplicare a Legii nr. 42/1990, Camera Deputaţilor, Parlamentul României, Comisia parlamentară pentru aplicarea Legii nr. 42/1990, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, V.V. şi C.B., să se dispună anularea, ca fiind fals, a certificatului nr. N.C. nr. 014896/523 din 30 iunie 1994, în baza Legii nr. 42/1990, solicitând daune morale de un miliard de lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 953 din 17 octombrie 2002, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins-o ca atare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că certificatul a cărui anulare se solicită, nu este un act administrativ individual de autoritate, de natură a vătăma un drept recunoscut de lege, în favoarea reclamantului, neîncadrându-se în dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990. Totodată, pentru motivul de fals invocat de reclamant, în anularea certificatului, există o altă procedură judiciară specială prevăzută de legea penală.
Întrucât capătul de cerere din acţiune privind anularea actului, este inadmisibil, aceeaşi concluzie se impune şi cu privire la capătul de cerere din acţiune, având ca obiect daunele morale, solicitate în cuantum de un miliard lei, faţă de caracterul accesoriu admiterii acţiunii principale referitor la anularea actului şi recunoaşterii dreptului pretins, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 3041 C. proc. civ., susţinând în esenţă că în mod greşit instanţa a respins acţiunea, deşi era admisibilă şi întemeiată, încât se impunea admiterea ei.
Recursul este nefondat.
Criticile aduse sentinţei pronunţate de instanţa de fond, prin recursul reclamantului, sunt neîntemeiate, întrucât cererile din acţiunea introductivă nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990. Anularea certificatului de revoluţionar – participant, pentru fals, excede competenţei instanţei de contencios administrativ, existând proceduri speciale prevăzut,e atât de dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 42/1990, republicată, cât şi de legea penală care incriminează infracţiunea de fals în înscrisurile oficiale.
De menţionat că, ulterior datei de 30 iunie 1994, când recurentului i s-a eliberat certificatul nr. 523, de Participant la Revoluţia Română din Decembrie 1989, respectiv la data de 5 noiembrie 1996, Comisia constituită potrivit Legii nr. 42/1990, i-a eliberat certificatul care atestă calitatea recurentului, de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989", calitate menţionată şi în Decretul nr. 37/2000, precum şi în Brevetul aflat la dosar.
Inadmisibilitatea capătului de cerere privind anularea certificatului, atrage potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, inadmisibilitatea capătului de cerere accesoriu din acţiune, privind daunele solicitate, în cuantum de un miliard lei.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamant este nefondat şi urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ţ.C. împotriva sentinţei civile nr. 953 din 17 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6953/2004. Contencios. Declinare de... | ICCJ. Decizia nr. 6970/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
