ICCJ. Decizia nr. 6947/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 6947/2004
Dosar nr. 5410/2003
Şedinţa publică din 15 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la 28 noiembrie 2003, P.I. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1070 din 24 septembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, solicitând casarea acesteia, întrucât în mod greşit i s-a respins cererea formulată la 24 iulie 2003, la Curtea de Apel Cluj, în sensul de a i se stabili calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea recursului, s-a susţinut că hotărârea atacată nu este motivată şi că el avea 8 ani, când i s-a spus că trebuie să plece din localitate, întrucât frontiera cu Ungaria era la numai 2 km şi nu erau în siguranţă.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa civilă nr. 1070 din 24 septembrie 2003, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantul P.I., împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Din motivarea sentinţei atacate, se reţine că oraşul Câmpia Turzii s-a aflat în administraţie românească, că reclamantul s-a născut în localitatea Boju, aflată, atât înainte, cât şi după Dictatul de la Viena, sub autoritate românească, astfel încât schimbarea domiciliului din localitatea Boju, în Câmpia Turzii, nu a fost consecinţa unei persecuţii pentru reclamant.
La dosarul cauzei se găseşte certificatul nr. 922 din 22 martie 2003, emis de către Arhivele Naţionale – Direcţia Judeţeană Cluj, care atestă situaţia sus-citată.
Constatându-se că în mod corect instanţa de fond şi-a motivat sentinţa atacată şi a concluzionat că în cauză nu s-a stabilit o schimbare de domiciliu pentru persecuţie etnică, recursul declarat fiind neîntemeiat, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinţei civile 1070 din 24 septembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 6946/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 6948/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|