ICCJ. Decizia nr. 7099/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 7099/2004
Dosar nr. 5750/2003
Şedinţa publică din 23 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 august 2003, reclamantul R.M. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Timiş, contestând hotărârea nr. 7799 din 28 iulie 2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea pentru recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, respectiv de persoană strămutată.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 380 din 21 octombrie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea atacată şi a obligat pe pârâtă să emită hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct.9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că se impunea respingerea acţiunii reclamantului, întrucât el s-a născut la data de 6 septembrie 1940, când părinţii săi au fost strămutaţi din Oradea, la Timişoara.
Recursul este nefondat.
Reclamantul s-a născut la data de 6 septembrie 1941, în localitatea Timişoara, după refugiul părinţilor săi din Oradea, la 6 septembrie 1940.
Prin art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, modificată şi aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturi compensatorii, cetăţenii români care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, prin aceea că au fost strămutaţi în altă localitate, decât aceea de domiciliu.
Reclamantul a trebuit să-şi părăsească localitatea de domiciliu şi să se refugieze împreună cu familia, la Timişoara, din motive de persecuţie etnică, exercitată de autorităţile vremelnic instalate, urmare a Dictatului de la Viena.
Instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt şi a interpretat judicios prevederile legale aplicabile, reclamantul părăsind localitatea de domiciliu şi refugiindu-se din motive de persecuţie etnică, din teritoriile româneşti vremelnic ocupate.
Aşa fiind, recursul declarat de pârâtă este nefondat şi urmează să fie respins ca atare
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 380 din 21 octombrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 7098/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7100/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|