ICCJ. Decizia nr. 7101/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 7101/2004
Dosar nr. 5753/2003
Şedinţa publică din 23 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 386 din 21 octombrie 2003, atacată cu recurs, a admis acţiunea formulată de recurentul C.M. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş. A anulat hotărârea nr. 7782 din 28 iulie 2003, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că reclamantul s-a născut la data de 27 iunie 1944, în localitatea Socol, în timpul refugiului părinţilor săi, ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena, astfel că beneficiază de acelaşi statut şi drepturi, ca aceştia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că instanţa de fond a dat o hotărâre fără temei legal, copiii născuţi în timpul refugiului părinţilor lor, nefiind enumeraţi în art. 1 din OG nr. 105/1999, ca beneficiari ai drepturilor compensatorii.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamantul s-a născut la data de 27 iunie 1944, în localitatea Socol, raionul Moldova Nouă, unde pârâţii săi se refugiaseră din localitatea Salard, judeţul Bihor, ca urmare a persecuţiilor etnice, exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi aceea care a suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra sa.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde aceste drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori, trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct, toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cu această motivare, soluţia Curţii de Apel Timişoara este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş, împotriva sentinţei civile nr. 386 din 21 octombrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7100/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7102/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
