ICCJ. Decizia nr. 7100/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 7100/2004
Dosar nr. 5751/2003
Şedinţa publică din 23 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 384, pronunţată la data de 21 octombrie 2003 în dosarul nr. 6228/CA/2003, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.A. şi a anulat hotărârea nr. 7742 din 21 iulie 2003, adoptată de Comisia de specialitate din cadrul Casei Judeţene de Pensii a judeţului Timiş, care a fost obligată să-i recunoască statutul de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi să-i acorde drepturile compensatorii corespunzătoare.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta S.A. a fost născută în refugiul părinţilor săi, care au fost nevoiţi să părăsească localitatea de domiciliu, din cauza persecuţiilor din motive etnice, exercitate asupra lor după cedarea Ardealului de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena, astfel că beneficiază de acelaşi statut şi drepturi.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Timiş care a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a dat o hotărâre fără temei legal, copiii născuţi în refugiul părinţilor lor, nefiind enumeraţi de art. 1 din OG nr. 105/1999, ca beneficiari ai drepturilor compensatorii.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 9 noiembrie 1941, în localitatea Turda, raionul Turda, unde părinţii se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză, este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cu această motivare, soluţia curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 384 din 21 octombrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7099/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7101/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
