ICCJ. Decizia nr. 7117/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 7117/2004
Dosar nr. 3315/2004
Şedinţa publică din 23 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 4/CA/2004 - P.i. din 12 ianuarie 2004, a admis acţiunea introdusă de reclamanta C.E., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi în consecinţă, a anulat hotărârea nr. 7233 din 5 septembrie 2003, emisă de aceasta şi a obligat pârâta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta C.E., născută în timpul refugiului părinţilor săi, care au fost nevoiţi să părăsească localitatea de domiciliu, din cauza persecuţiilor din motive etnice, exercitate asupra lor după cedarea Ardealului de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena, beneficiază de acelaşi statut şi drepturi, ca şi aceştia.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Bihor, care a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a dat o hotărâre fără temei legal, copiii născuţi în refugiul părinţilor lor, nefiind enumeraţi de art. 1 din OG nr. 105/1999, ca beneficiari ai drepturilor compensatorii.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 18 ianuarie 1943, în localitatea Zece Hotare, judeţul Bihor, unde părinţii se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999,şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cu această motivare, soluţia Curţii de Apel Oradea este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, împotriva sentinţei nr. 4/CA/2004 - P.i. din 12 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7116/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7118/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
