ICCJ. Decizia nr. 7122/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 7122/2004
Dosar nr. 3320/2004
Şedinţa publică din 23 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta D.E. a formulat acţiune împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi a solicitat ca în contradictoriu cu aceasta, să se dispună anularea hotărârii nr. 5576 din 31 octombrie 2003, să oblige pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să îi recunoască calitatea de beneficiară, drepturile legale pe care să i le acorde, în conformitate cu prevederile OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că părinţii săi şi întreaga familie au fost obligaţi să părăsească localitatea de domiciliu, comuna Ponoară şi să se refugieze în localitatea Meziad – Vârfuri, de unde s-au reîntors la 18 decembrie 1944.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 50/CA/2004 - P.I. din 26 ianuarie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 5576 din 31 octombrie 2003 şi a obligat pe pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să îi recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi să îi acorde drepturile compensatorii corespunzătoare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a dovedit acţiunea sa, în acest sens fiind declaraţiile martorilor N.T. şi L.A., astfel că este îndreptăţită să primească drepturile acordate prin lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, susţinând nelegalitatea acesteia, în sensul că instanţa nu a analizat probele cauzei, a interpretat şi aplicat greşit legea.
Examinând cauza, în raport cu motivele de casare invocate, cu criticile formulate şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata că recursul este fondat, conform considerentelor ce se vor expune:
Potrivit OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, sunt beneficiari ai prevederilor art. 1, persoanele, cetăţeni români, care în perioada cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Prin HG nr. 127/2002 au fost aprobate Normele de aplicare a prevederilor OG nr. 105/1999 şi în art. 4 se menţionează că dovada încadrării în situaţiile prevăzute în art. 1 din ordonanţă, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, cum ar fi: acte eliberate de Crucea Roşie Internaţională; acte eliberate de lagărele de concentrare; livrete limitare sau adeverinţa eliberată de U.M. 02405 Piteşti, buletinul de evidenţă, acte eliberate de primării şi altele, iar în situaţia în care persoana în cauză dovedeşte cu acte oficiale, data la care a început perioada, dar nu poate dovedi când încetează, se poate face uz cu proba cu martori, pentru stabilirea acestui interval.
În cauză, există actul de la dosarul de fond, act eliberat de Direcţia Judeţeană Bihor a Arhivelor Naţionale, cu nr. C/1669 din 7 aprilie 2004, în care se precizează că în urma cercetării fondurilor documentare privitoare la persoanele refugiate în perioada 1940 – 1944, a constatat că numitul B.P. nu figurează în evidenţe.
Acest act consemnează că tatăl reclamantei nu există în evidenţele persoanelor refugiate, evidenţe care fiind întocmite, au avut ca scop, tocmai identificarea persoanelor ce au fost refugiate, răspunsul fiind de natură să demonstreze că familia reclamantei nu a fost în refugiu.
Curtea de Casaţie constată că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală, depoziţiile martorilor fiind contradictorii, dar şi în contradicţie cu actul emis de o autoritate competentă, care este Direcţia judeţului Bihor a Arhivelor Naţionale.
În mod greşit şi în contradicţie cu prevederile din Normele metodologice, în speţă prevederile art. 4, instanţa de fond a anulat hotărârea pârâtei, nr. 5576/2003 şi a apreciat nelegal, că reclamanta este beneficiară a drepturilor acordate prin Legea nr. 189/2000.
În cauză, reclamanta nu a făcut dovada că face parte din categoria persoanelor îndreptăţite a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, astfel că în conformitate cu aceste constatări şi considerente, se va admite recursul pârâtei, ca fondat, va fi casată sentinţa, iar pe fond, se va respinge acţiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 50/CA/2004 – P.I. din 26 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7121/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7123/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
