ICCJ. Decizia nr. 7118/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 7118/2004
Dosar nr. 3316/2004
Şedinţa publică din 23 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta P.R., prin acţiunea formulată la data de 8 decembrie 2003, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, să se dispună anularea hotărârii nr. 7984 din 31 octombrie 2003, să fie obligată pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să îi acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că părinţii săi au fost obligaţi să se refugieze, pe motive etnice, din Oradea, în Timişoara, localitate în care s-a şi născut la 22 februarie 1942.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 5/CA/2004 - P.I. din 12 ianuarie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 7984/2003 şi a obligat pe pârâtă, să îi recunoască şi să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
A reţinut instanţa de fond, că hotărârea pârâtei este nelegală, reclamanta făcând dovezi, cu acte, că se încadrează în categoria de cetăţeni români care beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, pârâta, susţinând în esenţă că hotărârea este nelegală, instanţa interpretând şi aplicând greşit legea.
Examinând cauza, în raport cu motivele de casare invocate precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se va constata că recursul este nefondat.
Este necontestat că părinţii reclamantei au fost obligaţi la 6 septembrie 1940, să părăsească localitatea de domiciliu, Oradea, plecând urmare a măsurilor de persecutare etnică dispuse de ocupaţia ungară, în Timişoara, localitate în care s-a născut reclamanta, la 22 februarie 1942.
Potrivit actelor normative incidente în cauză, beneficiază de prevederile acestora, persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, între acestea fiind şi strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, sentinţa nr. 5/CA/2004 – P.I. fiind legală, astfel că pe cale de consecinţă, recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 5/CA/2004 – P.I. din 12 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7117/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7119/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
