ICCJ. Decizia nr. 7129/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr.7129/2004

Dosar nr. 3327/2004

Şedinţa publică din 23 septembrie 2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 74/CA/2004 - P.I. din 2 februarie 2004, a admis acţiunea introdusă de reclamanta P.I. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi în consecinţă, a anulat hotărârea nr. 6763 din 28 noiembrie 2003, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Oradea a reţinut, coroborând declaraţiile autentice ale numiţilor S.P. şi S.M., cu extrasul nr. 4361 din 11 august 2003, emis de Direcţia Judeţeană Bihor a Arhivelor Naţionale, că reclamanta s-a refugiat împreună cu mama sa, în localitatea de refugiu a tatălui, în luna octombrie 1942, întorcându-se în localitatea de domiciliu, în luna aprilie 1945.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs,, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, susţinând în esenţă, că în raport cu împrejurarea că reclamanta s-a născut la data de 21 septembrie 1942, în localitatea de domiciliu, ulterior plecării în refugiu a tatălui reclamantei, nu s-a făcut dovada plecării în refugiu a reclamantei.

Recursul este nefondat.

Din declaraţia autentificată a numiţilor S.P. şi S.M. şi din extrasul nr. 4361 din 11 august 2003, eliberat de Ministerul de Interne - Direcţia Judeţeană Bihor a Arhivelor Naţionale, rezultă că reclamanta, care s-a născut la 21 septembrie 1942, în localitatea de domiciliu, s-a refugiat împreună cu mama sa, în localitatea de refugiu a tatălui, în luna octombrie 1942, de unde a revenit în localitatea de domiciliu, în luna aprilie 1945.

Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că obiectul şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.

Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care tatăl său a fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu, refugiindu-se ulterior naşterii sale, împreună cu mama sa, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii, pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară, soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.

Cu această motivare, soluţia Curţii de Apel Oradea este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, împotriva sentinţei nr. 74/CA/2004 - P.I. din 2 februarie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2004.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7129/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs