ICCJ. Decizia nr. 7130/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 7130/2004
Dosar nr. 3340/2004
Şedinţa publică din 23 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta P.M. a formulat acţiune înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 12804 din 25 noiembrie 2003, să fie obligată pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să îi recunoască şi să îi acorde drepturile prevăzute în OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
A susţinut reclamanta în motivarea acţiunii sale, că părinţii săi au fost obligaţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, Cluj, în localitatea Timişoara, urmare a persecuţiilor la care au fost supuşi de autorităţile ungare.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 154 din 2 februarie2004, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 12804/2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să îi recunoască reclamantei, calitatea de persoană refugiată, în perioada 18 iulie 1942 – 6 martie 1945 şi să îi acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1994, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu 1 ianuarie 2003.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că reclamanta a făcut dovada, în sensul actelor normative sus-citate, că părinţii săi, H.T. şi H.R., au fost refugiaţi din Cluj,la Timişoara, iar la data de 18 iulie 1942, s-a născut reclamanta, având, deci, statut de refugiat.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, pârâta, criticând-o, ca fiind nelegală, instanţa interpretând şi aplicând greşit legea, că reclamanta s-a născut în Timişoara şi nu a schimbat domiciliul, nu a suferit persecuţii din motive etnice.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 105/1999, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, este îndreptăţită să primească drepturile legale.
Reclamanta a făcut dovada că părinţii săi au fost obligaţi de autorităţile maghiare, instalate în Ardealul de Nord, să se refugieze la Timişoara, unde s-a născut la 18 iulie 1942, statutul de refugiaţi pentru părinţii reclamantei nefiind contestat nici de pârâtă.
Susţinerile recurentei sunt nefondate, domiciliul reclamantei în localitatea unde au fost strămutaţi părinţii săi, reprezentanţi legali, apare ca o consecinţă a măsurilor la care au fost supuşi aceştia, de autorităţile maghiare. Pe de altă parte, reclamanta a suportat aceleaşi greutăţi şi prejudicii, astfel că sentinţa primei instanţe este legală, fiind judicios motivată.
Înalta Curte de Casaţie constată astfel, că soluţia este legală, iar pe cale de consecinţă, recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 154 din 2 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7129/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7131/2004. Contencios. (suspendarea... → |
|---|
