ICCJ. Decizia nr. 7171/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7171/2004
Dosar nr. 3532/2004
Şedinţa publică din 28 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 16 decembrie 2003, S.G. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Prahova, să se dispună anularea hotărârii nr. 1 din 3 noiembrie 2003, prin care Comisia constituită pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999 i-a soluţionat cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Pe cale de consecinţă, reclamantul a cerut obligarea pârâtei să-i stabilească:
- durata stagiului militar de 2 ani şi 4 zile;
- indemnizaţia prevăzută de art. 2 din aceeaşi lege şi indexată conform art. 4;
- contribuţia la fondul asigurărilor de sănătate, reţinută pe luna decembrie 2003, în sumă de 229.967 lei;
- dreptul de a beneficia de scutire de plata abonamentului radio – tv., precum şi de gratuitatea asistenţei medicale şi a medicamentelor.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în mod nelegal, pârâta nu i-a recunoscut drepturile pretinse, neluând în considerare durata reală a stagiului militar efectuat în cadrul detaşamentelor de muncă ale fostului Minister al Forţelor Armate.
De asemenea, nu a stabilit corect indemnizaţia cuvenită în baza art. 2 din Legea nr. 309/2002, iar întârzierea în soluţionarea cererii, îi este imputabilă acestei autorităţi a administraţiei publice.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 32 din 23 ianuarie 2004, a admis excepţia de autoritate a lucrului judecat invocată de pârâtă şi în consecinţă, a respins acţiunea, ca inadmisibilă.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune, deoarece anterior, drepturile pretinse de reclamant au fost recunoscute acestuia, prin Decizia nr. 1634 din 18 aprilie 2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, în dosarul nr. 3340/2002.
Că, fiind îndeplinite cerinţele art.1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ., o nouă cerere, având acelaşi obiect, întemeiată pe aceeaşi cauză şi între aceleaşi părţi, nu poate fi admisă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul S.G.
Recurentul a susţinut că prima instanţă a primit numai apărările formulate de pârâtă, evitând să examineze susţinerile sale din acţiune.
Totodată, în mod greşit s-a admis excepţia invocată de partea adversă şi s-a reţinut existenţa în cauză, a autorităţii lucrului judecat, deşi nu erau îndeplinite cerinţele legale de admisibilitate.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia civilă nr. 1634 din 18 aprilie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursul declarat de S.G. şi a casat sentinţa civilă nr. 164 din 21 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, admiţând în parte, acţiunea reclamantului.
A fost anulată parţial, hotărârea nr. 1 din 15 noiembrie 2002, emisă de pârâtă şi s-a stabilit că perioada ce se încadrează în dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 309/2002, este cuprinsă între 4 aprilie 1956 – 7 aprilie 1958, iar drepturile se acordă reclamantului, cu începere de la data de 6 august 2002.
Acţiunea ulterioară introdusă de S.G. are acelaşi obiect, anume drepturile cuvenite în baza Legii nr. 309/2002, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., în mod judicios curtea de apel a admis excepţia puterii lucrului judecat invocată în cauză şi a respins ca inadmisibilă, noua acţiune.
De altfel, prin hotărârea nr. 1 din 3 noiembrie 2003, a cărei desfiinţare a fost cerută, Comisia pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, în baza actelor doveditoare prezentate de reclamant şi a deciziei pronunţate de instanţa supremă, în litigiul anterior, a admis cererea, constatând că perioada 4 aprilie 1956 – 7 aprilie 1958 se încadrează în dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Totodată, a anulat Decizia de revizuire nr. 1 din 17 februarie 2003 şi a stabilit că drepturile recunoscute reclamantului, se vor acorda începând cu data de 6 august 2002.
Rezultând, aşadar, că reclamantul se află se află în posesia unui titlu executoriu, în temeiul căruia toate pretenţiile formulate urmează a fi satisfăcute de către autoritatea publică pârâtă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.G. împotriva sentinţei civile nr. 32 din 23 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7168/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7174/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
