ICCJ. Decizia nr. 7174/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7174/2004
Dosar nr. 81/2004
Şedinţa publică din 28 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 septembrie 2003, reclamantul P.L. a solicitat, pe cale de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, anularea hotărârii nr. 1339 din 29 mai 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia, să emită o nouă hotărâre, prin care să stabilească în favoarea sa, calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, pentru întreaga perioadă cât a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă aparţinând Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că prin actul administrativ atacat, pârâta i-a acordat, în mod eronat, drepturile, doar pentru intervalul 23 august 1953 – 13 septembrie 1954, deşi a efectuat stagiul militar pe toată perioada, în condiţiile prevăzute de actul normativ invocat.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 364 din 8 octombrie 2003, a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pentru intervalul 15 iunie 1952 – 5 mai 1953, solicitat în plus, reclamantul nu este îndreptăţit a fi beneficiarul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, deoarece, în perioada indicată, acesta a efectuat stagiul militar în unitate militară, ce nu a aparţinut Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, reclamantul P.L., care a solicitat casarea hotărârii şi în fond, admiterea acţiunii sale, în sensul obligării pârâtei, la acordarea drepturilor compensatorii pentru întreaga perioadă, cuprinsă între 15 iunie 1952 – 13 septembrie 1954.
Recurentul a reiterat susţinerile din cererea introductivă, menţionând că prin probele administrate a dovedit că în tot intervalul specificat a efectuat stagiul militar în condiţiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, adresa Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, invocată de pârâta-intimată, neputând modifica dispoziţiile legii.
Recursul este fondat.
Din copia livretului militar, depus de reclamant în sprijinul cererii sale, rezultă că acesta a prestat muncă în construcţii C.F.R., la Călan, începând din 15 iunie 1952, în Detaşamentul de muncă Bucureşti, de la 5 mai 1953, şi în Detaşamentul de muncă Brăila, din 23 august 1953, fiind lăsat la vatră, la 13 septembrie 1954.
După lăsarea la vatră, el a fost inclus în categoria soldaţilor neinstruiţi.
În mod eronat, instanţa fondului (însuşindu-şi poziţia pârâtei), a apreciat că intervalul 15 iunie 1952 – 5 mai 1953 nu poate fi luat în considerare, pentru acordarea drepturilor dispuse de Legea nr. 309/2002.
Din moment ce nu se contestă prestarea muncii în acea perioadă, în detaşament organizat în acest scop, la C.F.R., nu se justifică măsura exceptării reclamantului, de la primirea drepturilor pretinse.
În caz contrar, s-ar ajunge la situaţii inechitabile, de recompensare parţială doar a persoanelor care au efectuat stagiul militar în condiţii identice şi care, datorită unor împrejurări formale, ce ţin exclusiv de subordonarea ierarhică a unităţii militare, beneficiază de un tratament diferit şi evident, discriminatoriu.
Apreciind că prima instanţă a interpretat şi aplicat eronat, dispoziţiile art. 1, art. 3 şi ale art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002 privind cerinţele de admisibilitate a acţiunii, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, în fond, va admite acţiunea reclamantului.
Pe cale de consecinţă, Curtea urmează să anuleze actul administrativ contestat şi să oblige pârâta, să acorde recurentului-reclamant, printr-o nouă hotărâre, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 15 iunie 1952 – 13 septembrie 1954, începând cu data de 1 februarie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.L. împotriva sentinţei civile nr. 364 din 8 octombrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea formulată de reclamantul P.L. Anulează hotărârea nr. 1339 din 29 mai 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Sibiu şi obligă pe pârâtă, să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 15 iunie 1952 – 13 septembrie 1954, începând cu data de 1 februarie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7171/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7175/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
