ICCJ. Decizia nr. 7182/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7182/2004
Dosar nr. 175/2004
Şedinţa publică din 28 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 august 2003, reclamantul L.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, anularea hotărârii pârâtei, nr. 2517 din 23 aprilie 2003 şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 1953 - 1956, să-i plătească despăgubiri băneşti, reprezentând diferenţa de pensie între cea încasată în prezent şi cea care i s-ar fi cuvenit în urma unei corecte încadrări şi să se dispună efectuarea modificărilor corespunzătoare în livretul său militar, cu cheltuieli de judecată.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar, timp de 30 luni, în intervalul 1953 – 1956, în cadrul unor detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, dar datorită unor menţiuni greşite din livretul militar, nu i s-au putut aplica dispoziţiile actului normativ indicat.
Prin sentinţa nr. 339/S din 22 septembrie 2003, Tribunalul Braşov, secţia civilă, iniţial învestit cu judecarea acţiunii, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtă şi, în baza prevederilor art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Braşov.
Judecând în fond pricina, în primă instanţă, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 278/F din 18 noiembrie 2003, a admis în parte acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi în consecinţă, a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre care să constate că în perioada 2 decembrie 1953 - 27 iunie 1956, se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
A respins restul pretenţiilor şi a obligat pârâta, la plata sumei de 3.070.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că reclamantul a făcut dovada, prin mijloace de probă prevăzute de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, că a efectuat stagiul militar în calitate de muncitor, într-un detaşament de muncă, neavând relevanţă subordonarea ierarhică a acestor detaşamente.
Instanţa a mai reţinut că, în acest cadru procesual, nu se pot rectifica menţiunile din livretul militar şi nici acorda despăgubirile solicitate, dar în temeiul art. 274 C. proc. civ., s-a considerat întemeiată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, care a cerut modificarea integrală a hotărârii, în sensul respingerii acţiunii şi al menţinerii actului administrativ atacat.
În motivarea recursului, pârâta a susţinut, în esenţă, că hotărârea este nelegală, întrucât reclamantul a efectuat stagiul militar în cadrul Ministerului Forţelor Armate, şi nu în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, cum prevede expres Legea nr. 309/2002, instanţa a apreciat eronat valoarea probatorie a dovezilor administrate şi a respins nejustificat, excepţia tardivităţii introducerii acţiunii.
Recursul este nefondat.
Din copia livretului militar prezentat de reclamant, în sprijinul cererii sale, coroborat cu declaraţiile testimoniale administrate în cauză, rezultă că reclamantul a prestat muncă, în construcţii, în cadrul detaşamentului 3 Căi Ferate, începând cu 2 decembrie 1953, până la data de 27 iunie 1956, când a fost lăsat la vatră, ca soldat neinstruit.
Din moment ce nu s-a contestat prestarea muncii pe durata stagiului militar, în detaşament de muncă organizat în acest scop, nu se justifică exceptarea reclamantului, de la acordarea drepturilor solicitate.
Aşa după cum, în mod corect, a reţinut instanţa de fond, în caz contrar, s-ar crea situaţii inechitabile, persoane care au efectuat stagiul militar în condiţii identice, beneficiind de tratamente diferite şi discriminatorii, pe criterii absolut formale, ţinând exclusiv de subordonarea ierarhică a unităţilor militare.
Apreciind, deci, că prima instanţă a stabilit o corectă stare de fapt în cauză şi că sunt întrunite cerinţele de admisibilitate a cererii, prevăzute de art. 1, art. 3 şi art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002 şi cum, nici celelalte motive de recurs invocate nu sunt întemeiate, Curtea va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, împotriva sentinţei civile nr. 278/F din 18 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7181/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7183/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
