ICCJ. Decizia nr. 7183/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7183/2004
Dosar nr. 176/2004
Şedinţa publică din 28 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 iulie 2003, P.V. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Braşov, să se dispună anularea hotărârii nr. 1909 din 14 mai 2003, prin care Comisia constituită pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în aceste acte normative.
De asemenea, a cerut obligarea pârâtei, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor cuprinse în legea mai sus menţionată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că după decesul bunicului său – fost magistrat la Chişinău şi membru în Sfatul Ţării, survenit în detenţie, împreună cu mama lui, în cursul lunii decembrie 1943, au fost nevoiţi să se refugieze din Basarabia, la Bucureşti. Plecarea lor a fost determinată de temerea că frontul sovietic se apropie şi că, rămânând în localitatea de domiciliu, vor avea de suferit acte de persecuţie din parte autorităţilor sovietice de ocupaţie, pentru aceleaşi motive (etnice).
A precizat că, deşi a făcut dovada acestor împrejurări, cu acte şi declaraţii de martori, pârâta i-a respins cererea, pentru considerente ce nu-şi găsesc suport în normele legale în vigoare şi probele administrate.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 259/F din 28 octombrie 2003, a admis în parte acţiunea, anulând actul administrativ atacat şi obligând pe pârâtă, să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada martie 1944 – 6 martie 1945.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune, întrucât reclamantul P.V. a suferit, alături de mama lui, prin faptul refugierii din Basarabia, la Bucureşti, aceleaşi privaţiuni şi oricum, în condiţiile create de război, nu există posibilitatea reîntoarcerii lor în localitatea de domiciliu, ulterior lunii martie a anului 1944.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov.
În esenţă, recurenta a susţinut că acţiunea trebuia respinsă, deoarece plecarea reclamantului, din Chişinău, în luna decembrie 1943, nu poate fi considerată refugiere, în sensul prevederilor Legii nr. 189/2000.
Critica este neîntemeiată.
Din declaraţiile autentificate ale martorilor B.V. şi B.Z., rezultă că Ş.T., împreună cu fiul său V. (reclamantul din speţa de faţă), s-au refugiat din Chişinău, la Bucureşti, de unde ulterior nu s-au mai reîntors.
Plecarea lor a avut loc în condiţiile în care bunicul reclamantului a fost arestat de autorităţile sovietice şi a murit în detenţie, pentru simplul fapt că îndeplinea funcţia de magistrat şi a fost membru al Sfatului Ţării.
Aceste declaraţii se coroborează cu răspunsul comunicat mamei reclamantului, de către Procuratura Republicii Moldova, prin adresa nr. 13-692 din 23 aprilie 1992.
Temerea legitimă provocată de apropierea frontului sovietic, dar mai ales suferinţele îndurate de familie, prin arestarea bunicului reclamantului, pentru motive politice şi etnice, au determinat, aşadar, refugiul reclamantului şi al mamei sale, la Bucureşti, de unde nu s-au putut reîntoarce, datorită evenimentelor istorice care au urmat.
Apreciind că sunt îndeplinite cerinţele instituite prin dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, şi admiţând în parte acţiunea introdusă de P.V., curtea de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, ce va fi menţinută prin respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 259/F din 28 octombrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7182/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7186/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
