ICCJ. Decizia nr. 7197/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7197/2004
Dosar nr. 3433/2004
Şedinţa publică din 28 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 27 noiembrie 2003, reclamanta O.F. a solicitat, pe cale de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 6953 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 şi drepturile aferente.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că la data de 1 august 1942, tatăl său a fost concentrat şi dus în lagăr de muncă, de către trupele maghiare de ocupaţie, iar ea, împreună cu mama, au fost nevoite, neavând nici un sprijin, să se mute din Oradea, la rude, în Roit.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 80/CA/2004 – PI din 2 februarie 2004 ,a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că legea nu prevede nici un drept, în favoarea copiilor celor care au făcut parte din detaşamente de muncă forţată şi că simplul fapt al mutării într-o altă localitate, tot pe teritoriul Ardealului de Nord, din cauza greutăţilor materiale, nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, reclamanta O.F., care a reiterat susţinerile din acţiune, arătând că împreună cu familia, a suferit în perioada prevăzută de lege, persecuţii din motive etnice, pe care le-a dovedit prin probele administrate şi care o îndreptăţesc la admiterea acţiunii.
Recursul este fondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre situaţiile enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este şi cazul reclamantei, care a dovedit prin probele administrate, că după ocuparea Ardealului de Nord, tatăl său a fost deportat într-un lagăr de muncă forţată, din motive etnice, de către autorităţile de ocupaţie şi că, împreună cu mama sa, au fost constrânse să-şi părăsească domiciliul, refugiindu-se la rude, pentru a supravieţui. Nu are relevanţă că mutarea domiciliului s-a făcut tot într-o localitate de pe teritoriul ocupat, legea nefăcând nici o distincţie în acest sens.
Având în vedere, că prin actele prezentate, interpretate în raport şi cu realităţile istorice ale vremii, recurenta-reclamantă a probat încadrarea în litera şi spiritul legii, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza I şi ale art. 314 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, în fond, va admite acţiunea reclamantei.
Va anula actul administrativ atacat şi va obliga pârâta să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 august 1942 – 1 ianuarie 1945, începând cu data de 1 august 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta O.F. împotriva sentinţei civile nr. 80/CA/2004 – P.I. din 2 februarie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea reclamantei O.F.
Anulează hotărârea nr. 6953 din 31 octombrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi o obligă pe aceasta, să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 august 1942 – 1 ianuarie 1945, începând cu data de 1 august 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7196/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7198/2004. Contencios. Refuz întocmire... → |
|---|
