ICCJ. Decizia nr. 7200/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7200/2004
Dosar nr. 3531/2004
Şedinţa publică din 28 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 6 ianuarie 2004, reclamanta B.R. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Prahova, solicitând anularea hotărârii nr. 900 din 20 noiembrie 2003 şi recunoaşterea calităţii sale de beneficiară a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că, după 30 august 1940, în urma Dictatului de la Viena, părinţii săi s-au refugiat din Sânicolaul Mare, judeţul Bihor, în localitatea Sânpetru, judeţul Mureş, ea fiind născută după refugiu.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 33 din 23 ianuarie 2004, a respins acţiunea.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, reclamanta, susţinând în esenţă că, în mod greşit instanţa de fond i-a respins acţiunea, cu toate că a dovedit că a suferit aceleaşi privaţiuni, ca şi părinţii săi, care au fost nevoiţi să se refugieze din motive etnice.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 16 aprilie 1943, în localitatea unde părinţii ei se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamantă urmează a fi admis, se va modifica sentinţa atacată şi în fond, se va admite acţiunea, se va anula hotărârea contestată şi se va obliga pârâta, să-i acorde reclamantei, drepturile solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta B.R. împotriva sentinţei civile nr. 33 din 23 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea formulată de reclamanta B.R.
Anulează hotărârea nr. 900 din 20 noiembrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Prahova şi o obligă pe aceasta, să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 16 aprilie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 mai 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7199/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7220/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
