ICCJ. Decizia nr. 7283/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7283/2004
Dosar nr. 1782/2004
Şedinţa publică din 30 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 noiembrie 2003, cu numărul 3950/CA, la Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul P.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 7977 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivare, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 25 februarie 1942, în localitatea Arad, unde au fost refugiaţi părinţii săi, pe durata a cinci ani.
Instanţa învestită a pronunţat sentinţa nr. 588/CA din 15 decembrie 2003, prin care a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să îi recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut din interpretarea actelor normative incidente cauzei, că strămutarea din localitatea de domiciliu, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie etnică, durând pe toată perioada strămutării, sinonimă cu refugiul.
Astfel, instanţa a reţinut în mod temeinic, că reclamantul s-a născut în perioada de refugiu a părinţilor săi, suferind împreună cu ei, efectele strămutării.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului au fost reiterate motivele susţinute în întâmpinare, învederându-se că, întrucât reclamantul nu era născut la data strămutării părinţilor săi, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În opinia recurentei, strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, este o modalitate de persecuţie etnică, numai cu condiţia ca persoana să existe la data strămutării, având capacitate juridică.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut, în mod judicios că, reclamantul, fiind născut în perioada în care părinţii săi se aflau strămutaţi din motive etnice, din localitatea de domiciliu, Sanislău, judeţul Satu Mare, în localitatea Arad şi având prin urmare, acelaşi statut, de refugiat, asemenea părinţilor săi, beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Aşadar, în cauză, împrejurarea că reclamantul s-a aflat în situaţia de fapt prevăzută de art. 1 lit. c) din lege, prezintă relevanţă şi nu lipsa unui domiciliu sau a capacităţii de folosinţă, invocate ca motiv de recurs.
În raport cu cele arătate, se constată că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică, astfel că recursul fiind nefondat, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 588/CA din 15 decembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7281/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7284/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
