ICCJ. Decizia nr. 7276/2004. Contencios. Refuz repunere în funcţia de preşedinte director al C.A.S. Bihor şi acordare daune morale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7276/2004
Dosar nr. 4517/2003
Şedinţa publică din 30 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 iunie 2003, reclamantul M.V. a solicitat obligarea preşedintelui C.N.A.S., să emită o decizie de numire a lui în funcţia de preşedinte director al C.A.S. Bihor şi obligarea C.N.A.S., să-i plătească suma de 750 milioane de lei, daune morale şi materiale.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 379/CA din 29 septembrie 2003, a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a îndeplinit funcţia de director al C.A.S. Bihor, fiind numit în baza Legii nr. 145/1997, act normativ care a prevăzut că directorul general îndeplineşte funcţia, numai până la data de 31 decembrie 2002. La data de 20 noiembrie 2002 s-a publicat OUG nr. 150/2002, care a abrogat Legea nr. 145/1997, şi a prevăzut că, până la ocuparea funcţiei de director general, atribuţiile vor fi îndeplinite de cei aflaţi în funcţia de director general al C.A.S., la data intrării în vigoare a OUG nr. 150/2002.
Reclamantul a îndeplinit astfel, funcţia deţinută, până la 24 decembrie 2002, dată la care a fost numit în funcţia de director general, prin concurs, M.N., conform deciziei nr. 153 din 24 decembrie 2002, prin care s-a dispus şi încetarea valabilităţii deciziei nr. 50 din 7 decembrie 2002, prin care reclamantul a fost numit temporar, ca personal contractual, în funcţia de preşedinte-director general.
Prin sentinţa civilă nr. 79 din 10 februarie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, s-a dispus anularea deciziei nr. 50 din 7 decembrie 2002, reţinându-se că pârâta C.A.S. Bihor nu putea modifica raportul de serviciu al reclamantului, prin acte administrative, până la ocuparea prin concurs, a funcţiei.
Potrivit art. 101 pct. 3 din OUG nr. 150/2002, funcţia reclamantului s-a prelungit până la o dată determinată, respectiv până la ocuparea funcţiei prin concurs, în condiţiile OUG nr. 150/2002.
Revocarea, eliberarea sau demiterea din funcţie a directorului numit, nu are ca efect, prelungirea funcţiei, de către cel care a fost numit în baza Legii nr. 145/1997.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că în mod greşit instanţa a respins acţiunea, deşi era întemeiată şi se impunea admiterea ei.
Recursul este nefondat.
Recurentul-reclamant a ocupat funcţia de director general al C.A.S. Bihor, în baza Legii nr. 145/1997, până la data de 20 noiembrie 2002, când a fost publicată OUG nr. 150/2002, care a abrogat Legea nr. 145/1997.
Potrivit art. 101 alin. (3) din OUG nr. 150/2002, recurentul-reclamant a ocupat, temporar, noua funcţie de preşedinte-director general al C.A.S. Bihor, până la organizarea concursului pentru ocuparea acestei funcţii, concurs la care a participat, dar pe care nu l-a promovat.
În urma concursului organizat, în această funcţie a fost numit M.N., prin Decizia C.N.A.S. nr. 153 din 24 decembrie 2002.
Faptul că ulterior, M.N. a fost destituit din funcţie, prin Decizia preşedintelui C.N.A.S. nr. 208 din 24 aprilie 2003, act administrativ prin care se încetează şi aplicabilitatea actului de numire a numitului M.N., respectiv Decizia nr. 153 din 24 decembrie 2002, nu duce la concluzia că redevine aplicabilă situaţia de fapt, anterioară deciziei nr. 153/2002, perioadă în care recurentul-reclamant ocupa temporar această funcţie.
Revocarea, eliberarea sau demiterea din funcţie a directorului numit, nu are ca efect, prelungirea funcţiei, de către cel care a fost numit în baza Legii nr. 145/1997. Până la ocuparea funcţiei de preşedinte-director general al C.A.S. Bihor, funcţie rămasă vacantă în urma destituirii numitului M.N., preşedintele C.N.A.S. a decis în baza prerogativelor sale, conferite de OUG nr. 150/2002, ca până la organizarea concursului, conducerea instituţiei C.A.S. Bihor să fie asigurată, temporar, de alte persoane din conducerea C.A.S. Bihor.
În aceste condiţii, prevederile deciziei preşedintelui C.N.A.S. nr. 208 din 24 aprilie 2003, nu au creat drepturi în favoarea recurentului-reclamant, pentru funcţia de preşedinte-director general al C.A.S. Bihor, încât cererea reclamantului, privind obligarea C.N.A.S., la emiterea unei decizii prin care să fie numit în această funcţie, în mod corect a fost respinsă ca neîntemeiată şi pe cale de consecinţă, şi cererea accesorie, de obligare a pârâtei, la plata daunelor morale şi materiale, în sumă de 750 milioane de lei.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamant este nefondat şi urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.V. împotriva sentinţei civile nr. 379/CA din 29 septembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7266/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7280/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
