ICCJ. Decizia nr. 7288/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7288/2004
Dosar nr. 1903/2004
Şedinţa publică din 30 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 2008, pronunţată la data de 26 noiembrie 2003 în dosarul nr. 3606/2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins ca tardivă, acţiunea formulată de reclamantul E.M., pentru anularea deciziei nr. 358 din 1 iulie 2002, emisă de Comisia de specialitate din cadrul Casei de Pensii a municipiului Bucureşti şi a deciziei nr. 162234 din 17 iulie 2002, emisă de Casa de Pensii a sectorului 2 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, prin acţiune s-a susţinut că în mod greşit drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aşa cum a fost modificată prin HG nr. 242/2000, i-au fost acordate, începând cu data de 1 septembrie 2002, în timp ce dispoziţiile legale citate prevăd că aceste drepturi se acordă începând cu luna noiembrie 2000.
Respingând acţiunea, ca tardiv formulată, instanţa de fond a motivat că potrivit art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva hotărârii comisiei de specialitate, persoana interesată poate face contestaţie la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Or, a mai motivat instanţa de fond, din moment ce reclamantul a luat, oricum, cunoştinţă de cele două acte administrative contestate, în cursul lunii august 2002, când i s-a achitat pensia, în care era inclusă şi indemnizaţia prevăzută de OG nr. 105/1999, iar acţiunea a fost adresată instanţei, la data de 11 noiembrie 2003, termenul legal a fost încălcat.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, reclamantul, susţinând că s-a adresat instanţei de fond, cu respectarea termenului legal, în raport cu data la care a luat cunoştinţă de cele două acte administrative atacate.
Recursul este întemeiat.
Este necontestat că cele două acte atacate sunt acte administrative cu caracter individual care trebuiau comunicate reclamantului.
De altfel, chiar art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că persoana interesată se poate adresa curţii de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii comisiei de aplicare a prevederilor acestui act normativ.
Or, în cauză, nu există nici o dovadă că cele două acte administrative au fost comunicate recurentului-reclamant, iar deducţia pe care o face instanţa, din faptul plăţii pensiei, în care era inclusă şi indemnizaţia prevăzută de OG nr. 105/1999, este lipsită de temei, din moment ce în cuponul de pensie nu era cuprins şi conţinutul celor două acte administrative.
Oricum, exprimarea legiuitorului este categorică, legând momentul iniţial al curgerii termenului, de data comunicării actului administrativ, iar nu de cel al luării la cunoştinţă de existenţa acestuia, de către cel în cauză.
Pe de altă parte, este de principiu că interpretarea unor prevederi legale şi aprecierea unor situaţii de fapt, în baza unor prezumţii şi deducţii, nu poate avea ca rezultat, limitarea unui drept constituţional fundamental, cum este cel al accesului liber la justiţie.
Astfel fiind, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, pentru rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de E.M. împotriva sentinţei civile nr. 2008 din 26 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7287/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7289/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
