ICCJ. Decizia nr. 7289/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr.189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7289/2004
Dosar nr. 2211/2004
Şedinţa publică din 30 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 august 2003, reclamanta D.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, să se dispună anularea hotărârii nr. 3402 din 21 februarie 2003 şi să se constate că perioada martie 1944 – 6 martie 1945 se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru stabilirea calităţii de beneficiar al actului normativ menţionat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1605 din 15 octombrie 2003, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pe pârâtă, să-i emită reclamantei, o nouă hotărâre, prin care să-i stabilească calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada martie 1944 – 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 septembrie 2002.
Prin încheierea din 14 ianuarie 2004, în temeiul art. 281 C. proc. civ., aceeaşi instanţă a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de reclamantă, menţionând că acordarea drepturilor reclamantei se va face cu începere de la 1 septembrie 2003, în loc de 1 septembrie 2002, cum eronat s-a trecut în sentinţă.
Împotriva sus-menţionatei hotărâri a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că se impunea respingerea cererii, întrucât reclamanta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, nefăcând dovezi în faţa comisiei, ci ulterior, în faţa instanţei de judecată.
Examinând recursul declarat de pârâtă, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., cât şi ale art. 3041 din acelaşi cod, se constată că este neîntemeiat.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, modificată şi aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturi compensatorii, cetăţeanul român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, prin aceea că a fost strămutat în altă localitate, decât aceea de domiciliu.
Reclamanta, născută la 9 aprilie 1937, a trebuit să-şi părăsească localitatea de domiciliu, Chişinău şi să se refugieze împreună cu familia, la Câmpulung Muscel, din motive de persecuţie etnică, exercitată de autorităţile vremelnic instalate.
Instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt şi a interpretat judicios prevederile legale aplicabile, reclamanta părăsind localitatea de domiciliu şi refugiindu-se din motive de persecuţie etnică, din teritoriile româneşti vremelnic ocupate.
Aşa fiind, recursul declarat de pârâtă este nefondat şi urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1605 din 15 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7288/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7292/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
