ICCJ. Decizia nr. 7438/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7438/2004
Dosar nr. 3610/2004
Şedinţa publică din 8 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 11 august 2003, reclamantul L.G. a chemat în judecată Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, din cadrul Guvernului României, solicitând constatarea nulităţii Ordinului nr. 111 din 16 iulie 2003, prin care a fost eliberat din funcţia publică de referent, reintegrarea pe postul avut anterior şi obligarea pârâtului, la plata contravalorii salariului, cu începere de la 16 august 2003, la 1 miliard lei daune morale, precum şi la plata dobânzii legale, pentru suma datorată cu titlu de despăgubiri.
Curtea de Apel Bucureşti a invocat din oficiu, necompetenţa sa teritorială şi prin sentinţa civilă nr. 72 din 21 ianuarie 2004, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în raport cu prevederile art. 6 din Legea nr. 29/1990, competenţa judecării litigiului revine curţii de apel, în a cărei rază de activitate se află domiciliul reclamantului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, învederând că, întrucât reclamantul şi-a adresat acţiunea, Curţii de Apel Bucureşti, în faţa căreia s-au şi admis şi administrat probele, soluţia de declinare a competenţei este nelegală.
Examinând cauza, în raport cu motivul invocat şi având în vedere şi prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a se dispune admiterea lui, pentru considerentele ce urmează.
Prin norma prevăzută de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, potrivit căreia soluţionarea cauzelor se face de instanţa de la domiciliul reclamantului, nu s-a stabilit o competenţă teritorială absolută, persoana care se consideră vătămată prin actul administrativ atacat, având posibilitatea să aleagă între această dispoziţie legală, de protecţie a sa şi normele dreptului comun în materie, reglementate de art. 5 C. proc. civ., care prevăd competenţa instanţei de la domiciliul pârâtului.
Introducând cererea la Curtea de Apel Bucureşti, în a cărei rază teritorială îşi are sediul pârâtul, reclamantul a renunţat la favoarea ce i s-a creat prin lege, nemaiputând reveni asupra opţiunii sale, întrucât fiind o acţiune personală, competenţa nu este de ordine publică.
În consecinţă, admiţând recursul, Curtea va casa sentinţa şi va trimite cauza, la aceeaşi instanţă, pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, împotriva sentinţei civile nr. 72 din 21 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, la aceeaşi instanţă, pentru continuarea judecăţii.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7360/2004. Contencios. Anulare Hotarâre... | ICCJ. Decizia nr. 7440/2004. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
