ICCJ. Decizia nr. 7440/2004. Contencios. Anulare decizie M.L.P.T.L.şi proces-verbal încheiat de A.N.D.-D.R.D.P.Iaşi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7440/2004
Dosar nr. 2099/2002
Şedinţa publică din 8 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 41/2002, Curtea de Apel Iaşi a admis în parte acţiunea formulată de SC E. SA, sucursala Iaşi, în contradictoriu cu Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei Bucureşti şi Administraţia Naţională a Drumurilor - Direcţia Regională Iaşi, în sensul anulării deciziei, emisă de către primul pârât şi a procesului-verbal, emis de cel de al doilea pârât. Pe cale de consecinţă, a exonerat reclamanta, de la plata sumei de 50.000.000 lei, reprezentând cota de 5%, restantă şi 80.700.000 lei, majorări aferente, menţinând actele de control, pentru restul sumelor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, pe baza raportului de expertiză tehnică dispus în cauză, că:
Aplicarea cotei de constituire a Fondului special al drumurilor publice este de 5% din valoarea unui autolaborator M.B., achiziţionat de reclamantă, conform D.V.I. nr. 12804 din 2 februarie 1999, fără componentele electronice ce constituiau laboratorul bunului importat. Aceasta, deoarece, atât conform Legii nr. 118/1996, cât şi Normelor metodologice de constituire şi utilizare a Fondului special al drumurilor publice, se precizează că se aplică o cotă asupra „valorii în vamă a autovehiculelor importate".
Potrivit Decretului nr. 328/1966, prin autovehicul se înţelege orice vehicul care se deplasează cu mijloace proprii. Cum în speţă, autolaboratorul serveşte la transportul de persoane şi nu efectuează lucrări cu ajutorul echipamentului electronic de laborator şi care, este independent de autovehicul, putând funcţiona şi într-un laborator staţionar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei Bucureşti, criticând-o pentru netemeinicie, deoarece:
Conform art. 4 din Legea nr. 118/1996, în cazul achiziţionării din import a unui autovehicul, cota de 5% pentru constituirea Fondului special al drumurilor publice, se aplică asupra valorii în vamă a bunului, valoare ce se regăseşte în D.V.I. Prin urmare, suma reţinută prin actul de control, este corectă, deoarece corespunde acestei sume declarate de intimată, cu prilejul importului. În plus, autovehiculul M. este special construit, pentru a funcţiona împreună cu accesoriile sale, fapt ce duce la consecinţa firească a plăţii fondului special şi pentru aceste accesorii.
Examinând recursul reclamantei, prin prisma criticii formulate, se constată că acesta este nefondat.
Astfel, atâta vreme, cât Legea nr. 118/1996 (în prezent abrogată prin OG nr. 3/2003), precizează că acea cotă de 5% pentru constituirea Fondului special al drumurilor publice, se aplică asupra valorii în vamă a „autovehiculelor şi remorcilor importate", rezultă că această cotă a fost calculată în mod corect de către instanţa de fond, la valoarea autovehiculului.
Aşadar, bunul importat fiind funcţional prin el însuşi, fără ajutorul echipamentului de laborator şi putându-se încadra în categoria bunurilor mobile corporale, ca mijloc fix, conform Legii nr. 15/1994, rezultă că este un bun independent, faţă de acel echipament electronic.
Pe cale de consecinţă, pe baza raportului de expertiză şi în baza unei interpretări corecte a prevederilor Legii nr. 118/1996, coroborat cu cele ale Legii nr. 15/1994 şi a Decretului nr. 328/1996, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a legii, în ce priveşte impunerea cotei de 5% asupra valorii autovehiculului.
Nefiind îndeplinit nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului împotriva sentinţei civile nr. 41/CA din 26 martie 2000 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7438/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7445/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
