ICCJ. Decizia nr. 7471/2004. Contencios. Anulare parţială Hotărâre de Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7471/2004
Dosar nr. 2691/2003
Şedinţa publică din 12 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 15 ianuarie 2003, reclamanta C. Ariniş, prin mandatar F. Maramureş, a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea parţială a HG nr. 934/2000, în sensul scoaterii din Anexa nr. 11 - inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Ariniş - a nr. 80 şi nr. 81 şi din Anexa nr. 12 - inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Asuaju de Sus - nr. 4.
Deoarece în faţa instanţei de fond s-a ridicat excepţia de litispendenţă, prevăzută de art. 163 C. proc. civ., pe rolul curţii de apel aflându-se şi alte dosare având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, s-a dispus trimiterea dosarelor nr. 544/2003 şi nr. 1273/2003, la dosarul nr. 541/2003.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea pârâtului, au fost trecute, abuziv, în domeniul public, o serie de imobile aflate în proprietatea sa: sediul cooperaţiei, spaţii comerciale, magazine, etc. A mai precizat reclamanta, că aceste imobile au fost edificate de către cooperativă şi s-au aflat permanent în folosinţa ei continuă, nefăcând parte din evidenţele unităţii administrativ-teritoriale. Fiind înregistrate ca mijloace fixe în contabilitatea cooperativei, s-au îndeplinit toate obligaţiile fiscale ce revin proprietarului în această situaţie.
În drept, reclamanta a invocat Legea nr. 213/1998, art. 3 alin. (1) şi art. 4 şi Legea nr. 109/1996, art. 60.
Pârâtul Guvernul României a formulat în cauză, întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, cu motivarea lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a inexistenţei unei vătămări a drepturilor recunoscute de lege, reclamantei.
Pârâtul a depus, de asemenea, cerere de chemare în garanţie a următorilor: Ministerul Administraţiei, Consiliul Judeţean Maramureş, Consiliul Local al comunei Ariniş şi Consiliul Local al comunei Asuaju de Sus, cu motivarea că la baza adoptării HG nr. 934/2000, s-au aflat hotărârile emise de aceste autorităţi şi pentru ca sentinţa ce se va pronunţa, să le fie opozabilă.
Prin sentinţa civilă nr. 390 din 10 aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei şi a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă, precum şi excepţia invocată de aceasta.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta este titulara unui drept de proprietate extratabulară, recunoscut de practica judiciară, şi că, prin declaraţiile de impunere şi taxele aferente plătite, s-a comportat ca un adevărat proprietar.
Pe cale de consecinţă, instanţa a reţinut calitatea procesuală activă a reclamantei, precum şi faptul că a fost vătămată în dreptul ei de proprietate, în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinţei nr. 390 din 10 aprilie 2003, a declarat recurs, pârâtul, invocând următoarele motive:
- instanţa de fond a reţinut greşit că intimata-reclamantă are calitate procesuală activă.
- hotărârea guvernamentală nu are efect constitutiv al dreptului de proprietate privată, în favoarea unităţii administrativ-teritoriale, ci se limitează la atestarea unui regim juridic, diferenţiat de regimul juridic al proprietăţii private, astfel încât nu poate vătăma dreptul de proprietate al reclamantei;
- în condiţiile în care reclamanta nu a obţinut anterior, anularea hotărârilor autorităţilor locale şi judeţene, privind imobilele în discuţie, acţiunea în contencios administrativ contra pârâtului este inadmisibilă.
Recursul este nefondat.
Imobilele în discuţie au fost ridicate de către intimata-reclamantă, pe terenurile domeniului public comunal, atribuite în folosinţă, conform dispoziţiilor legale. Calitatea ei de constructor de bună credinţă nu s-a contestat de părţile în dosar; mai mult chiar, a fost recunoscută de pârât, prin însăşi motivele de recurs.
În consecinţă, în calitate de constructor de bună credinţă, intimata-reclamantă are un interes legitim de a solicita în instanţă, anularea hotărârii guvernamentale şi deci, are calitate procesuală activă.
Privitor la aspectul dacă hotărârea recurentei-pârâte a vătămat sau nu, interesul legitim al intimatei-reclamante, este de reţinut că aceasta reprezintă un act administrativ de autoritate, prin care s-a stabilit un alt regim juridic, imobilelor aparţinând cooperativei-intimate.
În aceste condiţii, hotărârile autorităţilor locale invocate de recurentul-pârât, nu au făcut decât să-şi însuşească listele de inventar existente, pregătind, astfel, hotărârea recurentului, al cărui efect juridic a fost însăşi stabilirea apartenenţei acestor bunuri, la proprietatea publică.
În concluzie, urmează a fi menţinută hotărârea instanţei de fond, cu amendamentul substituirii motivării cuprinse în considerentele acestei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 390 din 10 aprilie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7469/2004. Contencios. Anulare partţială... | ICCJ. Decizia nr. 7474/2004. Contencios. Anulare ordin M.I.... → |
|---|
