ICCJ. Decizia nr. 7477/2004. Contencios. Anulare ordin emis de M.Ap.N. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7477/2004
Dosar nr. 216/2004
Şedinţa publică din 12 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 4 aprilie 2002 şi precizată ulterior, reclamantul T.D. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale, solicitând obligarea acestei autorităţi a administraţiei publice centrale, să modifice Ordinul M.P. nr. 1038 din 10 august 2001, în sensul acordării gradului de colonel şi a dreptului de a purta uniformă, în condiţiile legii.
De asemenea, a cerut obligarea aceleiaşi autorităţi, la plata unor daune materiale şi morale în valoare totală de 8.000 Euro.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în mod nelegal s-a dispus trecerea lui în rezervă cu gradul de locotenent colonel, şi nu acesta de colonel, care i se cuvine.
A precizat că are studii superioare şi a susţinut examenul pentru gradul militar superior, dar actele doveditoare prezentate, nu au fost luate în considerare de emitentul ordinului, care ulterior, a continuat să-i conteste drepturile pretinse.
În drept, T.D. a invocat dispoziţiile art. 65 din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare, modificată şi completată prin OUG nr. 90/2001, art. 998 C. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reînvestită cu soluţionarea cauzei, după casarea cu trimitere a unei hotărâri anterioare, prin sentinţa civilă nr. 1636 din 16 octombrie 2003, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune, întrucât la data trecerii în rezervă, reclamantul nu absolvise un curs postuniversitar, necesar conform legii, pentru acordarea gradului de colonel.
În al doilea rând, portul uniformei militare după trecerea ofiţerului în rezervă, nu constituie un drept al acestuia, ci o simplă vocaţie, pe care autorităţile militare o pot satisface cu ocazia emiterii ordinului de trecere în rezervă.
S-a concluzionat că în lipsa unui drept subiectiv legitim al reclamantului, care să fi fost vătămat prin actul administrativ supus controlului jurisdicţional, acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 1 şi 11 din Legea nr. 29/1990, nu poate fi admisă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul T.D.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a nesocotit prevederile art. 56 parag. C lit. b) şi art. 65 din Legea nr. 80/1995, ale căror cerinţe erau îndeplinite la data trecerii în rezervă. Că, de vreme ce a promovat examenul de capacitate pentru gradul de colonel şi a participat la mai multe forme de perfecţionare, Ministerul Apărării Naţionale trebuia să-i acorde gradul militar imediat superior şi dreptul de a purta uniformă, în baza art. 27 din aceeaşi lege.
Recursul este nefondat.
Din probele cu acte administrate în cauză, rezultă fără echivoc că reclamantul T.D. a fost trecut în rezervă cu gradul militar de locotenent-colonel, datorită faptului că a împlinit la acea dată, vârsta legală de pensionare şi nu mai putea fi menţinut în cadrele militare.
Calitatea sa de participant la unele seminarii organizate de parteneri externi, precum şi la alte forme de pregătire profesională, nu a fost contestată de către pârât.
S-a ţinut însă, seama de faptul că reclamantul nu a făcut dovada absolvirii unei forme de învăţământ postacademic sau postuniversitar, în ţară sau în străinătate, condiţie stipulată prin dispoziţiile art. 56 parag. C lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
Potrivit art. 107 alin. (3) din lege, timp de 3 ani de la intrarea ei în vigoare, locotenent-coloneii şi căpitan-comandorii care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 56 alin. (1) parag. C lit. b), vor putea fi înaintaţi în gradul următor, în urma promovării examenului pentru gradul de colonel, respectiv de comandor.
Curtea de apel a reţinut în mod judicios, că, întrucât reclamantul a promovat examenul de colonel în anul 1995, putea fi trecut în rezervă cu gradul de colonel până la data de 19 septembrie 1998, pe baza examenului susţinut pentru acest grad, chiar dacă nu absolvise un curs postuniversitar sau postacademic.
Având în vedere că trecerea în rezervă a fost dispusă prin ordinul M.P. nr. 1038 din 10 august 2001 şi desigur, modificările şi completările aduse Legii nr. 80/1995, prin OUG nr. 90/2001 (în privinţa obligativităţii absolvirii unei forme de învăţământ postacademic sau postuniversitar), eronat se susţine în recurs că acţiunea era totuşi, întemeiată.
Pe de altă parte, portul uniformei militare de către ofiţerul trecut în rezervă, nu constituie un drept, ci o simplă vocaţie a acestuia.
Prin urmare, reclamantul căruia nu i s-a recunoscut dreptul la acordarea gradului de colonel cu prilejul trecerii în rezervă, nu poate pretinde nici repararea pretinsului prejudiciu (material şi moral), provocat de pârât prin emiterea actului administrativ şi nerecunoaşterea dreptului la portul uniformei militare.
Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced şi inexistenţa în cauză a unor motive de casare de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ar putea fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.D. împotriva sentinţei civile nr. 1636 din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7475/2004. Contencios. Refuz plată sumă... | ICCJ. Decizia nr. 7479/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
