ICCJ. Decizia nr. 7601/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.P. si acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7601/2004
Dosar nr. 2488/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secţia comercială şi de contencios administrativ, la data de 2 martie 2003, reclamanta SC T.B. SRL Poiana Mare a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti, anularea actelor constatatoare nr. 608 şi nr. 609 din 24 octombrie 2001, nr. 633 şi nr. 634 din 21 noiembrie 2001 şi a deciziei nr. 141/2002, emise de Ministerul Finanţelor Publice, prin care s-au stabilit ca datorate, taxele vamale la importurile efectuate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că în mod greşit s-au stabilit în sarcina sa, aceste obligaţii de plată, întrucât maşinile au fost importate pentru dezvoltarea activităţii proprii de producţie, astfel încât beneficiază de scutirea de plată, conform art. 22 din Legea nr. 133/1999.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 197 din 18 aprilie 2003, a admis acţiunea reclamantei, a anulat Decizia Ministerului Finanţelor Publice nr. 141/2002 şi a obligat pârâtul, la soluţionarea în fond a contestaţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în mod greşit pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a anulat contestaţia reclamantei, ca nedepusă la organul competent, potrivit dispoziţiilor OUG nr. 13/2001, întrucât din examinarea probelor din dosarul cauzei nu rezultă data comunicării actelor constatatoare şi nici faptul că s-a depus contestaţia direct la Ministerul Finanţelor Publice.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Regională Vamală Craiova, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, ambele recurente criticând soluţia sub aceleaşi aspecte, şi anume, că hotărârea a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii.
Recursurile sunt fondate.
Potrivit art. 4 alin. (1) din OUG nr. 13/2001, privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere, întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobată prin Legea nr. 506/2001, cu modificările şi completările ulterioare: „Contestaţia se depune sub sancţiunea decăderii, în termen de 15 zile de la comunicarea actului atacat, la organul emitent al acestuia".
Din actele depuse la dosar se constată că aceste condiţii, şi anume, depunerea contestaţiei, atât în termenul precizat, cât şi la organul emitent al actului, nu au fost respectate, astfel încât corect, prin Decizia Ministerului Finanţelor Publice nr. 141/2002, acesta a anulat contestaţia, ca fiind nedepusă la organul al cărui act se atacă, respectiv la Biroul Vamal Craiova.
Prin confirmarea de primire a contestaţiei, existentă în dosarul de fond, se certifică faptul că Decizia nr. 141 din 2 februarie 2002, a cărei anulare s-a solicitat, a fost transmisă şi primită de SC T.B. SRL Poiana Mare, la data de 6 februarie 2002.
În acest fel, s-a dovedit că reclamanta a luat cunoştinţă de Decizia nr. 141 din 2 februarie 2002, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, la 6 februarie 2002, iar Decizia putea fi atacată conform art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, în termen de 30 de zile, cum corect s-a menţionat în cuprinsul deciziei, termen nerespectat.
Sesizarea instanţei s-a făcut cu mult peste termenul de 30 de zile de la expirarea termenului în care Ministerul Finanţelor Publice, emitent al deciziei, trebuia să răspundă reclamantei, şi anume, la 6 decembrie 2002, fapt recunoscut chiar de reclamantă, însă justificat şi cu rea credinţă, prin faptul că la contestaţia depusă la Ministerul Finanţelor Publice, nu a primit răspuns.
Or, este fără putinţă de tăgadă faptul că reclamanta a depus direct contestaţia, la Ministerul Finanţelor Publice, în loc de a o depune la emitentul actelor administrative atacate şi anume, la Biroul Vamal Craiova, cât şi că atacarea deciziei nr. 141/2002, primită cu „confirmare de primire", s-a făcut peste termenul prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.
Totodată, recipisa nr. 1896 din 22 decembrie 2001, depusă de reclamantă, în care figurează ca destinatar, Ministerul Finanţelor Publice, probează indubitabil că soluţia dată de Ministerul Finanţelor Publice, prin Decizia nr. 141 din 2 februarie 2002, şi anume, anularea contestaţiei, ca nedepusă la organul al cărui act se atacă, respectiv la Biroul Vamal Craiova, este corectă.
În consecinţă, faţă de cele de mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile, sentinţa nr. 197 din 18 aprilie 2003, a Curţii de Apel Craiova fiind nelegală şi netemeinică, va casa sentinţa, iar în fond, va respinge acţiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Craiova, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 197 din 18 aprilie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7571/2004. Contencios. Anulare decizie D.G.V.... | ICCJ. Decizia nr. 7616/2004. Contencios. La declinare de... → |
|---|
