ICCJ. Decizia nr. 7616/2004. Contencios. La declinare de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7616/2004
Dosar nr. 259/2004
Şedinţa publică din 15 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 7236 din 11 septembrie 2003, la Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul T.I. a solicitat în contradictoriu cu Direcţia Generală a Vămilor, Direcţia Regională Vamală Arad şi cu Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, anularea deciziilor nr. 1194/2003; nr. 1264/2003 şi nr. 1266/2003, emise de Directorul general al primei autorităţi publice pârâte, ca nelegale. A mai cerut anularea Notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, întocmită de Secretarul general al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, a avizului nr. 5190 din 5 august 2003 al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, precum şi a adresei nr. 1672 din 20 august 2003, emisă de Direcţia Regională Vamală Arad.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâţilor, să respecte reîncadrarea sa în funcţia publică corespunzătoare condiţiilor legale pe care le îndeplineşte, potrivit prevederilor deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003, prin care a fost numit iniţial în funcţia publică de inspector gradul profesional „principal", cu obligarea pârâtei Direcţia Generală a Vămilor, la plata drepturilor salariale cuvenite, ce vor decurge din obligarea legii salariale, echivalentă noilor grile pe anul bugetar 2004.
Prin sentinţa civilă nr. 658/CA din 9 decembrie 2003, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Arad, secţia civilă.
Curtea a reţinut că măsura respectivă se impune, întrucât litigiului îi sunt aplicabile normele comune în materia litigiilor de muncă, şi anume, cele cuprinse în art. 284 C. muncii, raportat la dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ., precum şi faptul că nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care rămân aplicabile, „numai în ipotezele în care lipsesc reglementări speciale într-o anumită materie, ceea ce nu este cazul în privinţa statutului funcţionarilor publici".
Împotriva sentinţei astfel pronunţate, a declarat recurs, reclamantul T.I.
Recurentul a susţinut că în mod greşit prima instanţă s-a dezînvestit în favoarea Tribunalului Arad, secţia civilă, deoarece în raport cu natura juridică a actelor impuse controlului jurisdicţional de legalitate şi cu dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., ea era competentă să soluţioneze în fond, acţiunea.
Critica este întemeiată.
Aşa cum deja s-a arătat cu prilejul expunerii rezumative a lucrărilor din dosar, obiectul acţiunii introduse de reclamantul T.I., îl constituie cererea sa pentru anularea mai multor decizii emise de către Directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor, a unei note de constatare întocmită de Secretarul general al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, a unui aviz emis de aceeaşi autoritate publică, a unei adrese emisă de Direcţia Regională Vamală Arad, ca nelegale.
Actele respective vizează aplicarea unor măsuri pentru reîncadrarea pe noile funcţii de execuţie şi de conducere, a funcţionarilor publici din cadrul Direcţiilor regionale vamale interjudeţene şi din Biroul vamal de control şi vămuire la interior şi frontieră a reclamantei, care anterior intrării în vigoare a Legii nr. 161/2003, fusese numit în funcţia publică de specialitate A III.
Ţinând seama de obiectul acţiunii formulată de T.I., care se referă la controlul de legalitate al unor acte administrative emise de autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate, de calitatea de funcţionar public al reclamantului, izvorâtă dintr-un raport juridic de serviciu, iar nu contractual şi evident, de norma procesuală enunţată mai sus, se apreciază că într-adevăr, Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, îi revenea competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă.
Neprocedând în acest mod şi dezînvestindu-se în favoarea tribunalului, ca instanţă de drept comun în materia litigiilor de muncă, în urma admiterii unei excepţii de procedură ridicată din oficiu, Curtea a pronunţat o hotărâre, cu încălcarea esenţială a legii.
Faţă de considerentele expuse, urmează a se admite recursul şi a fi casată sentinţa, cu trimiterea cauzei, spre competentă soluţionare, aceleiaşi instanţe de fond.
Văzând şi dispoziţiile art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de T.I. împotriva sentinţei civile nr. 458 din 9 decembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7601/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.P.... | ICCJ. Decizia nr. 7635/2004. Contencios. Anularea partiala a... → |
|---|
