ICCJ. Decizia nr. 7667/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309 / 2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7667/2004
Dosar nr. 5399/2004
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta O.E. a solicitat obligarea Casei Judeţene de Pensii Vâlcea, să soluţioneze cererea reclamantei, din 29 noiembrie 2000 şi plata daunelor, conform art. 16 din Legea nr. 29/1990.
Prin sentinţa civilă nr. 182/2001 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta, susţinând că sentinţa este lipsită de temei legal, pentru că întâmpinarea s-a depus tardiv, astfel că pârâta era decăzută din dreptul de a formula probe, iar instanţa în mod greşit şi-a întemeiat soluţia pe acestea şi a omis să se pronunţe pe primul capăt de cerere.
Prin Decizia nr. 2712/2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, recursul a fost respins ca nefondat.
S-a reţinut că prin întâmpinare nu s-au propus probe şi că instanţa nu a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare, reclamanta, invocând dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
S-a arătat că dezlegarea dată este rezultatul unor greşeli materiale şi că instanţa, respingând recursul, a omis din greşeală să cerceteze şi să se pronunţe asupra motivului de recurs, referitor la faptul că sentinţa este lipsită de temei legal.
În dezvoltarea motivelor contestaţiei, petenta aduce critici de fond, soluţiilor pronunţate de curtea de apel şi de instanţa de recurs, identice motivelor de recurs depuse în dosarul nr. 726/2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, în care s-a pronunţat Decizia contestată.
Verificând cauza în funcţie de contestaţia în anulare formulată, Curtea constată că aceasta nu este fondată.
Referitor la primul motiv al contestaţiei, dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale [art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.], Curtea reţine că nu este întemeiat.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac şi tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârşit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale. Textul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea unui recurs, ca tardiv sau anularea, ca netimbrat, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă contrariul, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Legea nu a urmărit să deschidă părţilor, calea recursului la recurs, care să fie soluţionată de aceeaşi instanţă, sub motivul greşitei stabiliri a situaţiei de fapt.
Or, în cauză, susţinerile privind fondul pricinii, formulate în primul motiv de contestaţie, au fost examinate de instanţa de recurs.
Şi al doilea motiv al contestaţiei în anulare, bazat pe art. 318 alin. (1) teza II C. proc. civ., este nefondat.
Instanţa de recurs a analizat toate motivele de recurs formulate de reclamantă, inclusiv cel referitor la faptul că sentinţa este lipsită de temei legal. În considerentele deciziei, se fac referiri la sentinţă şi la cererile reclamantei, din acţiune, sub toate aspectele concluzionându-se că acţiunea este nefondată.
Cum instanţa de recurs nu a omis din greşeală să cerceteze vreun motiv de casare, criticile aduse de contestatoare sunt identice celor din recurs şi nu pot fi analizate în calea contestaţiei în anulare, întrucât ar însemna să se analizeze din nou un motiv de recurs.
Pentru considerentele expuse, contestaţia în anulare va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de O.E. împotriva deciziei nr. 2712 din 19 septembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7666/2004. Contencios. Refuz prezentare... | ICCJ. Decizia nr. 7674/2004. Contencios. Anulare viză de... → |
|---|
