ICCJ. Decizia nr. 7822/2004. Contencios. Conflict negativ de competenţă. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7822/2004
Dosar nr. 7937/2004
Şedinţa publică din 26 octombrie 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 aprilie 2003, municipiul Timişoara a chemat în judecată Guvernul României, SC A.U. SA Timişoara, A.P.A.P.S. şi Consiliul Judeţean Timiş, solicitând să se dispună anularea parţială a HG nr. 147/2003, ca nelegală.
Prin această hotărâre a fost aprobat transferul, cu titlu gratuit, al pachetului integral de acţiuni, din capitalul social al SC A.U. SA Timişoara, reprezentând un număr de 103.245 acţiuni nominative în valoare de 25.000 lei fiecare, din proprietatea privată a statului şi din administrarea A.P.A.P.S., în proprietatea privată a judeţului Timiş şi în administrarea Consiliului Judeţean Timiş.
La 26 mai 2003, Ministerul Administraţiei Publice a formulat cerere de intervenţie în interesul Guvernului României şi a solicitat respingerea acţiunii principale, ca inadmisibilă şi neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 17/CA din 20 ianuarie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Timiş.
Instanţa a reţinut că măsura respectivă se impune, deoarece hotărârea guvernamentală atacată, nu este un act administrativ de autoritate, ci un act de gestiune, astfel cum a fost definit prin dispoziţia art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990.
Că, deci, fiind vorba despre un act juridic, prin care organul emitent îşi manifestă voinţa în calitatea sa de gestionar al proprietăţii private a statului, competenţa materială pentru judecarea cauzei aparţine tribunalului, ca instanţă de drept comun, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
La rândul său, Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1971 din septembrie 2004, s-a considerat necompetent să soluţioneze litigiile şi s-a dezînvestit în favoarea instanţei de judecată sesizată iniţial.
Întrucât s-a ivit un conflictul negativ de competenţă între două instanţe judecătoreşti de grade diferite, dosarul cauzei a fost înaintat pentru regulator, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 21 C. proc. civ.
Se constată că soluţia corectă este cea adoptată de Tribunalul Timiş, deoarece obiectul acţiunii introduse de reclamantul Ministerul Finanţelor Timişoara, îl constituie cererea acestuia, pentru anularea unei hotărâri guvernamentale, prin care, în virtutea atribuţiilor ce i-au fost conferite prin lege, organul emitent a aprobat transferul cu titlul gratuit al pachetului de acţiuni din capitalul social a unei societăţi comerciale, în proprietatea privată a judeţului Timiş şi în administrarea Consiliului Judeţean Timiş.
Ca manifestare unilaterală de voinţă a unei autorităţi a administraţiei publice centrale, cu competenţă generală, actul juridic are natura unui act administrativ de autoritate, iar nu aceea a unui act de gestiune, cum eronat a apreciat Curtea de Apel Timişoara.
El îşi păstrează acest caracter chiar dacă, intrând în circuitul civil, generează drepturi civile, specifice raporturilor juridice guvernate de normele dreptului civil.
Având în vedere aceste considerente şi desigur, dispoziţiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, precum şi cele cuprinse în art. 3 pct. 1 C. proc. civ., urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. ultim C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului privind pe municipiul Timişoara, Guvernul României, SC A.U. SA Timişoara, A.P.A.P.S. şi Consiliul Judeţean Timiş, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7817/2004. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 7823/2004. Contencios. La încheiere. Recurs → |
|---|
