ICCJ. Decizia nr. 7807/2004. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7807/2004
Dosar nr. 370/2004
Şedinţa publică din 26 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 41 din 23 aprilie 2003 a Colegiului jurisdicţional Bihor, s-a admis în parte, contestaţia formulată de petentul Ţ.M. împotriva deciziei de imputare nr. 21 din 9 decembrie 2002 a Regiei Naţionale a Pădurilor – Direcţia Silvică Bihor, pe care a anulat-o pentru suma de 2.079.950 lei şi a menţinut-o pentru suma de 8.575.050 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în urma controlului efectuat în gestiunea pădurarului Ţ.M., s-a constatat o lipsă de masă lemnoasă de 32,75 mc, în valoare totală de 8.575.050 lei.
Raportat la calitatea contestatorului, de pădurar şi gestionar în acelaşi timp al materialului lemnos din cele două partide preluate spre exploatare nedecontat şi negăsit nici la faţa locului, precum şi caracterul imperativ al prevederilor art. 24 din Legea nr. 22/1969 privind răspunderea gestionarilor, în general, coroborat cu prevederile art. 22 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 15/1988 al ministrului silviculturii, privind răspunderea gestionarilor, s-a constatat că în privinţa contestatorului sunt întrunite cumulativ cerinţele răspunderii sale materiale pentru prejudiciul cert cauzat, aşa cum sunt ele reglementate de art. 102 din vechiul C. muncii, în vigoare până la data de 1 martie 2003.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs jurisdicţional, Ţ.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că prejudiciul reţinut în sarcina sa, nu este real, atâta timp, cât, cu ocazia verificărilor efectuate la 1 aprilie 2003, s-a găsit şi material lemnos ce i-a fost imputat prin Decizia de imputare emisă.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a respins ca nefondat, recursul jurisdicţional, prin Decizia nr. 457 din 9 septembrie 2003, reţinând că lipsa în gestiune a fost constatată prin procesul-verbal nr. 681 din 2 aprilie 2003 şi celelalte acte de control, iar alte probe din care să rezulte că diferenţa de prejudiciu nu ar fi reală, nu s-au administrat.
Şi împotriva acestei decizii a declarat recurs, Ţ.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că pricina a fost soluţionată de instanţele Curţii de Conturi, cu încălcarea normelor de competenţă materială prevăzute în Legea nr. 94/1992.
Obiectul contestaţiei introduse de Ţ.M., îl constituie Decizia de imputaţie nr. 21 din 9 decembrie 2002, emisă pentru suma de 10.655.000 lei, de Direcţia Silvică Bihor.
Angajarea răspunderii materiale a contestatorului s-a făcut ca urmare a unor constatări efectuate de organele de control ale Ocolului Silvic Vaşcău.
În cuprinsul deciziei de imputare au fost menţionate dispoziţiile art. 102, 105, 107 şi 108 C. muncii, atunci în vigoare.
Rezultă, aşadar, că pretinsul prejudiciu produs în patrimoniul Ocolului Silvic Vaşcău, nu a fost stabilit ca urmare a controlului efectuat de organele Curţii de Conturi, în condiţiile art. 18 din Legea nr. 94/1992, modificată.
În consecinţă, s-a apreciat greşit că, Colegiul jurisdicţional Bihor este competent să soluţioneze, în primă instanţă, contestaţia, potrivit art. 41 din aceeaşi lege.
La rândul său, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a nesocotit dispoziţiile legale privitoare la competenţa materială, atunci când prin Decizia atacată, s-a pronunţat asupra recursului jurisdicţional declarat de Ţ.M.
Ţinând seama de aceste considerente, urmează a se admite recursul şi a se dispune casarea ambelor hotărâri pronunţate de organele Curţii de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă, spre competentă soluţionare, Tribunalului Bihor, secţia conflicte de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ţ.M. împotriva deciziei nr. 457 din 9 septembrie 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Casează hotărârea atacată şi sentinţa nr. 41 din 23 aprilie 2003 a Colegiului jurisdicţional Bihor şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, Tribunalului Bihor, secţia conflicte de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7806/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 7817/2004. Contencios. Anulare act... → |
|---|
