ICCJ. Decizia nr. 8076/2004. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.8076/2004
Dosar nr. 703/2004
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 66 din 9 octombrie 2002, Colegiul jurisdicţional Sibiu al Camerei de Conturi a respins excepţia de necompetenţă materială invocată de sucursala judeţeană C.E.C. Sibiu, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Colegiului jurisdicţional din cadrul Camerei de Conturi a municipiului Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs jurisdicţional, recurentul L.I. Curtea de Conturi a României, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 97 din 14 februarie 2003, a respins recursul declarat în cauză.
Recursul este admisibil, dar nu pentru considerentele invocate de recurent, ci pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.
Obiectul contestaţiei introdusă de L.I., director al sucursalei C.E.C. Sibiu, îl constituie Decizia de imputare nr. 204 din 8 mai 2002, emisă în sarcina sa, de către Preşedintele C.E.C., pentru recuperarea sumei de 84.343.469 lei, reprezentând prejudiciu creat ca urmare a angajării sucursalei, la plata unor sume nejustificate, prin semnarea procesului-verbal de conciliere din 16 august 1994, cu subantreprenorul SC I. SRL Sibiu.
Angajarea răspunderii materiale a contestatorului s-a făcut ca urmare a constatării Direcţiei de Audit, consemnat în raportul nr. 195/1 din 8 aprilie 2002.
În cuprinsul deciziei de imputare au fost menţionate dispoziţiile art. 102, 105, 107 şi 108 C. muncii, în vigoare la data constatării prejudiciului.
Rezultă, aşadar, că pretinsul prejudiciu produs în patrimoniul sucursalei C.E.C. Sibiu, nu a fost stabilit ca urmare a controlului efectuat de organele Curţii de Conturi, în condiţiile art. 18 din Legea nr. 94/1992, modificată.
În consecinţă, s-a apreciat greşit că, Colegiul jurisdicţional este competent să soluţioneze, în primă instanţă, contestaţia, conform art. 41 din aceeaşi lege.
La rândul său, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a nesocotit dispoziţiile legale privitoare la competenţa materială, atunci când prin Decizia recurată, s-a pronunţat asupra recursului jurisdicţional.
Ţinând seama de aceste considerente, urmează a se admite recursul şi a se dispune casarea ambelor hotărâri pronunţate de organele Curţii de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Sibiu, secţia litigii şi conflicte de muncă.
Văzând şi prevederile art. 2 lit. b1) şi art. 313 C. proc. civ., cu referire la art. 70, 73 şi urm. din Legea nr. 168/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de L.I. împotriva deciziei nr. 97 din 14 februarie 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 66/2002 a Colegiului jurisdicţional Sibiu.
Trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Sibiu, secţia litigii şi conflicte de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8044/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8077/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
