ICCJ. Decizia nr. 8100/2004. Contencios. Anulare decizie M.F. Recurs

Decizii ICCJ 2004 (Contencios administrativ)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 8100/2004

Dosar nr. 1170/2002

Şedinţa publică din 9 noiembrie 2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată la data de 19 decembrie 2001, reclamanţii G.A., G.M., G.E. şi V.E. au chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, solicitând anularea deciziei nr. 1976 din 4 decembrie 2001, prin care li s-a respins contestaţia privind taxa judiciară de timbru, de 6.644.220 lei, stabilită în dosarul nr. 5096/2000 al Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că în raport cu obiectul litigiului – acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, beneficiază de scutire de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997.

Prin sentinţa civilă nr. 67 din 13 februarie 2002, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanţii datorează taxa judiciară de timbru pentru capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare – cumpărare, astfel încât soluţia adoptată de pârât este legală şi temeinică.

Împotriva sentinţei au declarat recurs, reclamanţii G.A., G.M., G.E. şi V.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel, reclamanţii, invocând dispoziţiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, republicată, au arătat că obiectul litigiului îl constituie acţiunea de restituire a imobilului preluat abuziv în 1957, în raport cu care sunt scutiţi de plata taxei judiciare de timbru şi pentru cererile accesorii.

Reclamanţii au mai învederat că dosarul nr. 5096/2000 a fost soluţionat prin Decizia nr. 1633 din 19 aprilie 2002, ei achitând taxa stabilită de instanţă şi, în fond după casare, le-a fost admisă în parte acţiunea în revendicare şi de constatare a nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare (Decizia civilă nr. 30 din 6 martie 2003 a Curţii de Apel Cluj).

Examinând cauza, în raport cu motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Din actele dosarului rezultă că în raport cu acţiunea civilă introductivă, al cărei recurs a format obiectul dosarului nr. 5096/2000, reclamanţii şi-au precizat şi completat cererea, solicitând şi anularea contractelor de vânzare-cumpărare şi a tuturor înstrăinărilor, prin schimburi sau vânzare, privind imobilul revendicat.

În raport cu natura juridică a acestor capete de cerere, prin care se tinde la repunerea părţilor în situaţia anterioară, deci la realizarea unui drept, se constată că în mod justificat s-a reţinut caracterul patrimonial al acţiunii completatoare, în raport cu care sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (1) şi nu art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, republicată.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de G.A., G.M., G.E. şi V.E. împotriva sentinţei civile nr. 67 din 13 februarie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 8097/2004. Contencios. Refuz rezolvare cerere...  ICCJ. Decizia nr. 8111/2004. Contencios. împotriva deciziei... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 8100/2004. Contencios. Anulare decizie M.F. Recurs