ICCJ. Decizia nr. 8370/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 23 iulie 2003, reclamanta N.M. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Mureș, să se dispună anularea hotărârii nr. 4810 din 12 iunie 2003, ca fiind nelegală și netemeinică, în raport cu prevederile Legii nr. 309/2002.
Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că soțul său, N.D., decedat, și-a îndeplinit serviciul militar, în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, fiind îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de art. 3 din același act normativ.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 361 din 25 septembrie 2003, a admis cererea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 4810 din 12 iunie 2003 și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să se recunoască soțului defunct al reclamantei, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pe perioada 10 aprilie 1954 - 14 noiembrie 1956 și să i se acorde soției, drepturile conferite de această lege, începând cu 1 septembrie 2002.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că soțul reclamantei, N.D., decedat la data sesizării instanței, a fost titularul livretului militar seria Gd nr. 039783, prin care se certifică executarea serviciului militar, în perioada 10 aprilie 1954 - 14 noiembrie 1956, în Detașamentul Lupeni, într-o funcție de constructor.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că Legea nr. 309/2002, instituie două condiții pentru acordarea drepturilor, și anume: stagiul militar să fi fost satisfăcut în perioada 1950 - 1961, iar unitățile să fi aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii, în cauză nefiind îndeplinită cea de-a doua condiție.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă, în perioada 1950 - 1961.
în speță, din livretul militar al reclamantului rezultă că acesta a lucrat în timpul stagiului militar, în detașamente de muncă, în perioada 10 aprilie 1954 - 14 noiembrie 1956.
Or, câtă vreme este dovedită împrejurarea că soțul reclamantei a prestat muncă în timpul stagiului militar, într-o unitate organizată în acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de la recunoașterea drepturilor sale.
Faptul că se contestă de către recurentă, apartenența detașamentelor de muncă, la Direcția Generală a Serviciului Muncii, invocându-se fie tutela Ministerului Forțelor Armate, fie cea a Ministerului de Construcții, nu prezintă importanță în soluționarea cauzei, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea scopului reparator al legii, și anume, acela de a recompensa persoanele care au fost obligate să presteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze stagiul militar.
în consecință, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8379/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8373/2004. Contencios → |
|---|
