ICCJ. Decizia nr. 8372/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 28 iulie 2003, reclamantul S.V. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Mureș, să se dispună anularea hotărârii nr. 3271 din 12 mai 2003, ca fiind nelegală și netemeinică, în raport cu prevederile Legii nr. 309/2002.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că prin hotărârea sus-amintită, i s-a refuzat recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioadele 6 mai 1951 - 24 decembrie 1951 și 27 aprilie 1952 - 7 februarie 1954, în care a efectuat stagiul militar în cadrul unui detașament de muncă, în calitate de constructor.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 331 din 22 septembrie 2003, a admis cererea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 3271 din 12 mai 2003 și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să se recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pe perioada 6 mai 1951 - 7 februarie 1954 și să i se acorde drepturile conferite de această lege, începând cu 19 august 2002.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a dovedit cu înscrisurile făcute, prin fostul Comisariat raional Târnăveni, în livretul militar seria Ev Nr. 073696, că a satisfăcut stagiul militar într-o unitate militară cu profil de construcții, unde a fost folosit ca "mână de lucru".
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că Legea nr. 309/2002 instituie două condiții pentru acordarea drepturilor, și anume: stagiul militar să fi fost satisfăcut în perioada 1950 - 1961, iar unitățile să fi aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii, în cauză nefiind îndeplinită cea de-a doua condiție.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă, în perioada 1950 - 1961.
în speță, din livretul militar al reclamantului rezultă că acesta a lucrat în timpul stagiului militar, în construcții, în perioada 6 mai 1951 - 7 februarie 1954.
Or, câtă vreme este dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar, într-o unitate organizată în acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de la recunoașterea drepturilor sale.
Faptul că se contestă de către recurentă, apartenența detașamentelor de muncă la Direcția Generală a Serviciului Muncii, invocându-se fie tutela Ministerului Forțelor Armate, fie cea a Ministerului de Construcții, nu prezintă importanță în soluționarea cauzei, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea scopului reparator al legii, și anume, acela de a recompensa persoanele care au fost obligate să presteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze stagiul militar.
în consecință, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8374/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8368/2004. Contencios → |
|---|
