ICCJ. Decizia nr. 8583/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Lg. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8583/2004
Dosar nr. 8143/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, la 5 iunie 2003, reclamantul T.A. a solicitat ca instanţa să dispună anularea hotărârii nr. 1354 din 29 mai 2003, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi obligarea pârâtei, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, drepturi ce le solicită ca moştenitor al părinţilor strămutaţi.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a susţinut că, prin interpretarea greşită a probelor şi actelor normative, pârâta a respins cererea sa.
Instanţa sesizată, prin sentinţa nr. 626 din 4 iulie 2003, a respins acţiunea, reţinând că reclamantul a făcut dovada că împreună cu familia, a fost refugiat din Dobrogea, în anul 1944, dar nu a depus acte care să ateste filiaţia sa faţă de numitul F.C.
Împrejurarea că reclamantului i s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 9/1998, nu constituie un argument pentru a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât acestea din urmă drepturi sunt personale.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând că instanţa a aplicat greşit legea şi a interpretat eronat probele administrate în cauză.
Prin Decizia nr. 798 din 26 februarie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, apreciind că instanţa nu a dat eficienţă principiului potrivit căruia judecătorul are îndatorirea de a stărui în aflarea adevărului, putând ordona administrarea probelor necesare pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale şi a respins acţiunea, numai pentru că nu s-a făcut dovada raportului de filiaţie cu defunctul C.F., deşi calitatea de strămutat a avut-o şi mama reclamantului, C.M.
În fond, după casare, instanţa de trimitere, prin sentinţa nr. 475 din 26 august 2004, a admis cererea reclamantului T.A., a anulat hotărârea nr. 1354 din 29 mai 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi a constatat că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, pentru perioada 16 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamantul a făcut dovada că se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, modificată şi completată, fiind fiul lui C.M., soţia numitului C.F., aceştia fiind cu toţii strămutaţi din Regiunea Durostor, în baza Tratatului încheiat între România şi Bulgaria, în 1940.
Împotriva hotărârii a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, susţinând că instanţa a făcut o greşită interpretare a dovezilor administrate în cauză.
În acest sens a arătat că din actele depuse la dosar, respectiv certificatul de naştere şi buletinul de identitate, reiese că reclamantul are calitatea de fiu al numitei C.M., însă nu aduce dovezi privind filiaţia sa faţă de C.F.
Recursul este nefondat.
Din probele dosarului rezultă că reclamantul T.A. este fiul lui I. şi M., astfel cum s-a menţionat şi în hotărârea nr. 1354/2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Dolj.
Tatăl reclamantului a decedat, iar mama s-a recăsătorit cu numitul C.F., când reclamantul era minor, acesta locuind împreună cu mama sa şi tatăl vitreg, în Regiunea Durostor.
După încheierea Tratatului între România şi Bulgaria, în septembrie 1940, reclamantul împreună cu familia sa, respectiv mama şi tatăl vitreg, au fost nevoiţi să-şi părăsească locuinţa şi bunurile şi s-au refugiat, stabilindu-şi domiciliul într-o comună în judeţul Dolj.
Că este aşa, rezultă din situaţia de avere imobilă rurală a numitului C.F. şi declaraţiunea din 10 septembrie 1940, unde apare înscris şi numele reclamantului A., la numele copilului, iar în certificatul emis de Filiala Arhivelor Statului judeţul Dolj nr. 2450/1998, este trecută cifra 3 la numărul membrilor familiei refugiatului C.F.
Potrivit HG nr. 127/2002, art. 2, beneficiază de indemnizaţiile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, şi persoanele strămutate, respectiv persoanele care au fost mutate sau care au fost obligate să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, în această categorie fiind incluse şi persoanele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral, cum este şi tratatul încheiat între România şi Bulgaria, la 7 septembrie 1940.
Reclamantul a făcut dovada că se încadrează în această categorie, fiind fiul lui C.M., soţia numitului C.F., aceştia fiind cu toţii strămutaţi din Regiunea Durostor, în baza tratatului menţionat mai sus.
Reclamantul era minor la momentul strămutării şi cum copiii persoanelor strămutate au suferit aceleaşi persecuţii, ca şi părinţii lor, în mod corect instanţa de fond i-a admis acţiunea şi a obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să constate că acesta se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 16 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, se constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva sentinţei nr. 475 din 26 august 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8582/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8584/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
