ICCJ. Decizia nr. 8578/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8578/2004
Dosar nr. 8118/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea deciziei nr. 4733 din 4 iunie 2004, emisă de pârâtă şi menţinerea în întregime a hotărârii nr. 4733 din 1 aprilie 2003, emisă de aceeaşi autoritate pârâtă.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că prin Decizia contestată, pârâta a anulat hotărârea prin care îi stabilise calitatea de persoană refugiată şi beneficiar al Legii nr. 189/2000.
A apreciat că hotărârea pe care o contestă, este nelegală, deoarece tatăl său, împreună cu familia au fost refugiaţi, astfel cum rezultă din extrasul eliberat de Arhivele Naţionale Bihor, care atestă că a fost luat în evidenţă, la 11 septembrie 1944, dar în realitate, tatăl său a plecat în anul 1940.
A mai arătat că, faptul că fratele său D.V., s-a născut la 7 decembrie 1944, în localitatea Vadu Crişului, se explică prin lipsa serviciilor medicale în satul Zece Hotare.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 437/CA/2004 - P din 13 septembrie 2004, după ce în prealabil a respins excepţia tardivităţii introducerii cererii, la instanţă, invocată de pârâtă, a respins ca nefondată, acţiunea, reţinând, în esenţă, că în cauză, reclamantul nu a făcut dovada refugiului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi reiterând motivele din acţiunea introdusă, a susţinut, în esenţă, că instanţa a interpretat greşit legea şi probele administrate în cauză.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele dosarului şi normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Prin Decizia nr. 4733 din 1 aprilie 2003, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a admis cererea reclamantului şi a stabilit calitatea acestuia, de strămutat din motive etnice, acordându-i pentru perioada 11 septembrie 1944 - 6 martie 1945, drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Ulterior, prin Decizia nr. 4733 din 4 iunie 2004, pârâta a anulat hotărârea emisă la 1 aprilie 2003, ca fiind eronată, prin actele prezentate reclamantul nefăcând dovada că se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
Într-adevăr, din extrasul nr. 742 din 18 februarie 2003, eliberat de către Direcţia Arhivelor Naţionale Bihor, rezultă că numitul D.I. figurează în indexul cu evidenţa refugiaţilor români din Ungaria, întocmit la data de 11 septembrie 1944, în timp ce din declaraţia notarială a martorului B.D. rezultă că acesta, împreună cu familia, s-a refugiat în septembrie 1944, din Vadu Crişului, judeţul Bihor, în Roşia - Beiuş, judeţul Bihor, de unde s-a întors în Vadu Crişului, în cursul lunii septembrie.
Declaraţia notarială a martorului este infirmată şi de certificatul de naştere al fratelui reclamantului, D.N., din care reiese că naşterea acestuia a avut loc la data de 7 decembrie 1944, tot în localitatea Vadu Crişului, care se afla în teritoriul cedat Ungariei, fiind localitatea de unde, după susţinerile martorilor, părinţii reclamantului ar fi plecat în luna septembrie 1944.
La aceste date contradictorii se adaugă şi declaraţiile depuse la dosarul surorii reclamantului, M.M., respectiv D.I. şi M.Ma., care au declarat că familia acesteia ar fi fost plecată în refugiu. în perioada noiembrie 1940 - februarie 1945, din localitatea Vadu Crişului, în localitatea Zece Hotare.
Prin urmare, pretinsul refugiu al tatălui reclamantului, în 1940, nu a fost dovedit, naşterea fratelui, D.N., la 7 decembrie 1944, în Vadu Crişului, localitatea de domiciliu, infirmă refugiul mamei şi al copiilor.
În plus, fraţii vorbesc despre refugiul în Roşia - Beiuş, iar când motivează naşterea fratelui D.N., în Vadu Crişului, vorbesc despre Zece Hotare, ca fiind localitatea de refugiu.
Prin urmare, faţă de susţinerile nedovedite şi datele contradictorii furnizate în cauză, se constată că în mod corect prima instanţă a respins acţiunea reclamantului.
În consecinţă, recursul este nefondat şi urmează a se respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D.I. împotriva sentinţei nr. 437/CA/2004 - P din 13 septembrie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8577/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8580/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
