ICCJ. Decizia nr. 8703/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanta B.M. a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Vămilor și a solicitat ca în contradictoriu cu aceasta, să se dispună anularea deciziei nr. 219/CA din 24 noiembrie 2003, emisă de conducătorul pârâtei și aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 192/2002, privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, în sensul majorării salariului de bază, cu 20%, începând cu data de 1 ianuarie 2003.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că pârâta a stabilit greșit salarizarea sa, fără a se aplica salarizarea majorată cu 20%, că a parcurs procedura instituită de art. 26 din actul normativ menționat și a primit un răspuns nelegal.
Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 219/CA din 24 noiembrie 2003, a admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de pârâtă și a dispus acordarea salariului de bază al reclamantei, conform O.U.G. nr. 192/2000 cu modificările prevăzute de Legea nr. 228/2003, începând cu data de 27 mai 2003.
Totodată, instanța de fond a respins capătul de acțiune al reclamantei, privind acordarea drepturilor salariale, în baza O.U.G. nr. 192/2002, pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003, reținând, în esență, pe de o parte, că decizia nr. 158/2003 este nelegală, iar pe de altă parte, că, întrucât legea nu retroactivează, nu se pot acorda drepturi salariale majorate, decât de la 27 mai 2003.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, doar Autoritatea Națională a Vămilor, iar nu și funcționarul vamal.
Prin critica formulată se susține că sentința recurată este în parte netemeinică și nelegală, întrucât hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că s-a anulat decizia nr. 158/2003, deși, pe de o parte, aceasta constituie baza legală pentru asigurarea salariilor pentru perioada 1 ianuarie - 26 mai 2003, iar, pe de altă parte, că nu s-au avut în vedere dispozițiile deciziei nr. 822 din 9 iunie 2003, prin care s-au aprobat salariile de bază ale personalului vamal, începând cu data de 27 mai 2003, în temeiul Legii nr. 228/2003.
Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., O.U.G. nr. 192/2002 și Legea nr. 228/2003, recurenta susține că se impune modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii pe fond a acțiunii și pe cale de consecință, a menținerii deciziei nr. 158/2003, ca temeinică și legală.
Recursul se constată a fi nefondat.
Este necontestat că prin prevederile generale ale O.U.G nr. 192/2002,privind drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici și din pct. 1 din Cap. B. la Anexa nr. III, rezultă că s-a dispus ca salariile de bază ale personalului vamal să fie mai mari cu 20%, față de celelalte salarii.
De asemenea, este de reținut că la pct. 1 din nota la Anexa nr. III a O.U.G. nr. 192/2002, s-a făcut trimitere la pct. 1, 3, 4, 7 și 9 la Cap. A., în loc de Cap. B la anexă, inadvertență ce a fost corectată cu ocazia aprobării O.U.G. nr. 192/2002, prin Legea nr. 228/2003.
Invocând această eroare, pârâta nu a acordat personalului vamal de la Direcțiile regionale și Birourile vamale, majorarea salarială de 20%, ceea ce reprezintă o greșită aplicare a legii, cu consecința vătămării aduse personalului îndreptățit la această salarizare majorată.
Faptul că dispozițiile menționate din pct. 1 al Notei la Anexa nr. III din O.U.G. nr. 192/2002 (M. Of. nr. 949/24.11.2002), erau confuze, nu crea pentru pârâtă, posibilitatea legală de a emite și menține decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, în care să nu aplice prevederile de majorare a salariului cu 20%. Este de principiu că dreptul referitor la majorare a fost acordat prin O.U.G. nr. 192/2002, începând cu data de 1 ianuarie 2003, nu cu data aprobării acestei ordonanțe.
Interpretarea literală a dispozițiilor legale confuze trebuia completată cu interpretarea sistematică, care ar fi permis să se conchidă că este vorba de Cap. B, și nu de Cap. A, precum și cu interpretarea teleologică, din care rezultă că voința legiuitorului a fost ca, începând cu data de 1 ianuarie 2003, personalul vamal să primească drepturi salariale majorate cu 20%.
Cum, însă, în cauză a formulat recurs, doar autoritatea pârâtă, iar nu și reclamanta, se reține că recursul nu poate fi extins în speță, și asupra capătului de cerere privind acordarea salariului majorat pentru perioada ianuarie - mai 2003, reținându-se doar că decizia nr. 158/2003 a fost corect anulată, ca nelegală.
în plus, se constată că decizia nr. 822/2003 nu a fost invocată și nici prezentată, instanței de fond.
Prin urmare, a fost respins recursul declarat în cauză, ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8707/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8715/2004. contencios → |
|---|
