ICCJ. Decizia nr. 8729/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 10 iunie 2004, reclamantul B.T. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 12010/11345 din 23 aprilie 2004 și obligarea pârâtei, să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, în calitate de soț supraviețuitor și acordarea drepturilor ce i se cuvin, cu începere de la data depunerii cererii, respectiv 10 noiembrie 2003.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că soția sa, B.T., născută F.T., a decedat la 28 februarie 1995, iar de atunci și până în prezent, el nu s-a recăsătorit și în luna octombrie 1940, soția sa a fost strămutată, împreună cu familia sa, din Bulgaria, în România, comuna Nicolae Bălcescu, județul Tulcea.
Prin sentința civilă nr. 1691 din 10 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamantul B.T. și a anulat hotărârea nr. 12010/11345 din 23 aprilie 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București. A obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 3 din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu începere de la 1 decembrie 2003.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că soția reclamantului a fost refugiată în altă localitate, devenind incidente, prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000.
împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București care a motivat, în esență, că din declarațiile martorilor nu reiese perioada de început și sfârșit a persecuției soțului.
Recursul este nefondat.
Legea dă posibilitatea persoanelor îndreptățite, de a folosi orice mijloc de probă prevăzut de lege, pentru dovedirea perioadei de persecuție și nu condiționează obținerea drepturilor de folosire, doar a probei cu înscrisuri.
Din probele administrate în cauză (respectiv declarațiile martorilor), se reține că B.T. s-a refugiat împreună cu familia, în luna octombrie 1940, din Bulgaria, comuna Cainargeaua Mică, județul Durostor, în România, comuna Nicolae Bălcescu, județul Tulcea și nu s-a mai întors niciodată în Bulgaria.
Prin urmare, astfel cum și instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii date, s-a făcut dovada perioadei de persecuție.
în consecință, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică, a fost respins ca nefondat, recursul declarat în cauză.
Conform art. 274 C. proc. civ., recurenta Casa de Pensii a municipiului București a fost obligată la plata sumei de 4.000.000 lei, cheltuieli de judecată (onorariu de avocat), către intimatul B.T.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8723/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8732/2004. Contencios → |
|---|
