ICCJ. Decizia nr. 8732/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, la data de 30 iunie 2004, reclamanta B.L. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 11796/11400 din 16 aprilie 2004, prin care îi este stabilită calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, numai pentru perioada 6 septembrie 1940 - 1 iulie 1941, și nu pentru întreaga perioadă cerută de ea, respectiv 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Prin sentința civilă nr. 1649 din 3 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B.L., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a dispus anularea hotărârii nr. 11796/11400 din 16 aprilie 2004, emisă de pârâtă.
A obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioadele 6 septembrie 1940 - 1 iulie 1941 și 17 aprilie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 decembrie 2003.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut din conținutul relațiilor furnizate de Arhivele Naționale, că reclamanta figura în lista refugiaților din Basarabia și Bucovina, stabilirea în localitatea Goruia județul Caraș, la 24 mai 1945, aceasta sosind în localitate, la 17 aprilie 1944, având calitatea de refugiat, și în perioada 17 aprilie 1944- 6 martie 1945.
împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, motivând în esență, că petenta nu a putut face dovada existenței documentelor de la arhivele naționale, pentru cel de al doilea refugiu și că în această perioadă, în Basarabia exista administrație românească, neexistând motive de refugieri.
Recursul este nefondat.
Se reține că Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000 a acordat reclamantei, drepturile prevăzute de actul respectiv normativ, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 1 iulie 1941.
Instanța de fond a stabilit și a doua perioadă de refugiu, respectiv 17 aprilie 1944 - 6 martie 1945.
Din conținutul relațiilor furnizate de Arhivele Naționale, rezultă că reclamanta figura în lista refugiaților din Basarabia și Bucovina, stabiliți în localitatea Goruia, județul Caraș, la 24 mai 1945, aceasta sosind în localitate, la 17 aprilie 1944.
De asemenea, reclamanta apărea și în tabelul întocmit la 27 ianuarie 1945, de Pretura Plășii Reșița, iar în tabelul întocmit la 5 aprilie 1945, cuprinzând refugiații care au primit aprobare de ședere în țară, figura și reclamanta.
în consecință, și a doua perioadă de refugiu a fost corect stabilită de către instanța de fond, avându-se în vedere înscrisurile sus-menționate.
Având în vedere considerentele prezentate, faptul că sentința instanței de fond este legală și temeinică, iar motivele de recurs nu sunt de natură să ducă la casarea acesteia, recursul declarat în cauză a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8729/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8731/2004. Contencios → |
|---|
