ICCJ. Decizia nr. 8730/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8730/2004
Dosar nr. 8104/2004
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, la data de 8 iunie 2004, reclamanta T.L. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 11159/10798 din 10 martie 2004, precum şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că în mod nelegal pârâta nu a ţinut cont de înscrisurile depuse în susţinerea cererii, respectiv de dovada de refugiat depusă la dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 1716 din 15 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamanta T.L., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a anulat hotărârea nr. 11159/10798 din 10 martie 2004, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe pârâtă, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada iulie 1940 - martie 1945.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că din declaraţiile martorilor rezultă că soţul reclamantei s-a refugiat împreună cu familia sa, din U.R.S.S., în România, în oraşul Câmpulung Muscel, în luna iulie 1940 şi nu a mai părăsit România, din acea dată.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, care a susţinut că refugierea populaţiei româneşti, din Basarabia şi Nordul Bucovinei, a avut loc începând cu 26 iunie 1940, ca dată a Ultimatului sovietic şi până în 22 iunie 1941, dată după care s-a instaurat administraţia românească.
Recursul este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi prezentate.
Din declaraţiile martorilor şi înscrisurile de la dosar rezultă că T.A. s-a refugiat împreună cu familia sa, din U.R.S.S., în oraşul Câmpulung Muscel, în luna iulie 1940 şi nu a mai părăsit România, din acea dată.
Art. 1 al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 prevede că beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice.
Aşadar, rezultă că drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pot fi acordate, doar începând cu data de 6 septembrie 1940, şi nu începând cu luna iulie 1940, cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.
În consecinţă, în baza art. 312 C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, recursul declarat în cauză va fi admis şi sentinţa atacată va fi modificată, în sensul că perioada pentru care intimata T.L. beneficiază de dispoziţiile Legii nr. 189/2000, este cea cuprinsă între 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, drepturile urmând a fi acordate cu începere de la 1 noiembrie 2003, conform art. 5 din Legea nr. 189/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1716 din 15 septembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că perioada pentru care intimata T.L. beneficiază de dispoziţiile Legii nr. 189/2000, este 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu 1 noiembrie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8725/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8733/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
