ICCJ. Decizia nr. 8720/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8720/2004
Dosar nr. 7048/2004
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, sub nr. 524/2004, reclamanta M.E., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, a solicitat anularea hotărârii nr. 11081/12026 din 8 martie 2004 şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, împreună cu familia sa, s-a refugiat din Cernăuţi, în cursul lunii iunie 1940 şi că ea s-a stabilit la Bucureşti, la o rudă, nemairevenind niciodată în Cernăuţi.
Prin sentinţa civilă nr. 715 din 20 aprilie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.E., a anulat hotărârea nr. 11081/12026 din 8 martie 2004, a pârâtei Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, încadrarea în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi în consecinţă, drepturile ce decurg din aceasta, începând cu 1 ianuarie 2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, motivând, în esenţă, că prin hotărârea nr. 11081/12026 din 8 martie 2004, s-au acordat reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în mod corect pentru perioada 6 septembrie 1940 - 25 august 1941.
Recursul este nefondat.
Se reţine că reclamantei i s-a recunoscut calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, Comisia reţinând că aceasta s-a refugiat din Basarabia, acordându-i-se drepturile prevăzute de lege, începând cu data de 6 septembrie 1940, numai până la data de 25 august 1941.
Din declaraţiile martorilor rezultă că reclamanta s-a refugiat în România, în localitatea Iaşi, în iunie 1940, împreună cu familia sa, din Cernăuţi, ca urmare a ocupării Bucovinei de Nord, de către U.R.S.S., iar în luna septembrie 1941, reclamanta s-a stabilit definitiv în Bucureşti.
De asemenea, potrivit precizărilor Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 4086 din 15 noiembrie 2002, „în situaţia persoanelor care s-au refugiat în anul 1940 şi nu s-au mai întors în localitatea de domiciliu, dovada neîntoarcerii lor se face cu orice act oficial pertinent şi doveditor, în lipsa unui astfel de act fiind acceptată şi dovedirea prin declaraţie pe propria răspundere, autentificată de notarii publici".
În consecinţă, în mod întemeiat a reţinut instanţa de fond, că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru toată perioada cuprinsă între septembrie 1940 şi 6 martie 1945.
Având în vedere considerentele prezentate, recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 715 din 20 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8718/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8721/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
